Triunghi - Simbolistica.com

Triunghi

Triunghi
Ce semnifică triunghiul?

Simbolismul triunghiului se suprapune cu acela al numărului trei. El nu se poate reliefa pe deplin decât în funcție de raporturile pe care le întreține cu celelalte figuri geometrice.

Triunghiul echilateral

Trunghiul echilateral simbolizează divinitatea, armonia, proporția. Cum orice generare se face prin împărțire, omul corespunde unui triunghi dreptunghic. Acesta poate reprezenta, după cum arată Platon în “Timaios”, și pământul. Transformarea triunghiului echilateral în triunghi dreptunghic se traduce printr-o pierdere a echilibrului.

În iudaism, triunghiul echilateral îl simbolizează pe Dumnezeu, al cărui nume nu este voie să fie rostit.

„Adorația Numelui lui Dumnezeu” sau „Gloria” (1772) este o frescă pictată de Francisco Goya pe tavanul cupolei peste Micul Cor al Fecioarei din Basílica de Nuestra Señora del Pilar din Zaragoza.
Diferite întâlniri ale triunghiurilor

La vechii mayași, triunghiul este glifa razei de soare, analog vârfului ce iese din bobul de porumb încolțit și se ivește din pământ la patru zile după semănat.

Asociat cu soarele și cu porumbul, triunghiul este de două ori semnul fecundității.

Triunghiul cu vârful în sus simbolizează focul și sexul bărbătesc, iar cu vârful jos, apa și sexul feminin. Pecetea lui Solomon este alcătuită din două triunghiuri inversate și semnifică îndeosebi înțelepciunea omenească.

Sigiliul lui Solomon este inelul semnat atribuit regelui Solomon în tradiția arabă medievală, din care s-a dezvoltat în misticismul islamic și evreiesc și în ocultismul occidental. Este predecesorul Stelei lui David, care a devenit simbolul poporului evreu în timpurile moderne.
A fost adesea descrisă fie sub formă de pentagramă, fie de hexagramă. Acest inel i-a dat lui Solomon puterea de a comanda demoni, jinn (genii) și spirite sau de a vorbi cu animale. Datorită înțelepciunii proverbiale a lui Solomon, a inelului său cu sigiliu sau a presupusului său design, a ajuns să fie văzută ca o amuletă sau talisman sau un simbol sau personaj în magia, ocultismul și alchimia din epoca medievală și renascentistă.
Implicațiile triangulare în alchimie și nu numai

În afara binecunoscutei lui importanțe în pitagoreism, triunghiul este, în alchimie, simbolul focului, ca și acela al inimii. Trebuie de aceea să privim mai îndeaproape raporturile dintre triunghiul drept și cel răsturnat, al doilea fiind reflectarea celui dintâi. Este vorba de simbolurile naturii dumnezeiești și, respectiv, omenești a lui Hristos. Ele reprezintă de asemenea muntele și peștera.

Triunghiul răsturnat este, în India, un simbol pentru yoni sau uter. Cele două triunghiuri îl închipuie pe Purusha și Pakriti, pe Shiva și Shakti, Ilnga și yoni, focul și apă, tendințele sattva și tamas. Echilibrul lor, sub forma hexagonului stelat ( scutul lui David), este rajas, expansiunea în planul manifestării. Împreunarea lor, sub forma tobei damaru a lui Shiva, se face din vârf: acesta este bindu, germenul manifestării.

Triunghiul în francmasonerie

Este cunoscută importanța acordată triunghiului în francmasonerie, care-l denumește Delta de lumină– prin raportare nu la vărsarea unui fluviu cu multe brațe, ci la forma literei majucule grecești Δ. Triunghiul sublim este acela al cărui unghi de la vârf are 36°, iar cele două de la bază 72°.

Triunghiul masonic însemna prin baza lui, Durata, iar prin celelalte două laturi, Întunericul și Lumina; așa s-ar compune ternarul cosmic. Delta de lumină despre care vorbește tradiția ar fi un triunghi isoscel cu baza mai mare decât laturile celelalte, cum sunt frontoanele templelor cu 108° la vârf și câte 36° în colțurile bazei, un asemenea triunghi ar corespunde numărului de aur. În plus, într-un astfel de triunghi s-ar înscrie perfect steaua de flacără și pentagonul.

Fiecare triunghi ar corespunde câte unui element.

Aristotel a afirmat că aerul reprezintă căldură și umezeală (umezeala provine din vaporii de apă, despre care se credea că face parte din aer). Simbolul aerului din alchimie poate reprezenta, de asemenea, o forță dătătoare de viață și este asociat cu culorile alb și albastru. Hipocrate a asociat aerul cu sângele. Simbolul Air este un triunghi ascendent împărțit într-o linie orizontală și s-ar putea să observați că este simbolul Pământului, inversat.
Aristotel a etichetat apa ca fiind rece și umedă, iar Hipocrate a conectat-o ​​la flegma umorului corpului. În plus, este asociat cu intuiția, precum și cu culoarea albastră și este adesea legat de simbolul alchimiei mercurului (deoarece ambele sunt văzute ca simboluri feminine). Filosoful grec Thales credea că apa este prima substanță creată în lume. Ca un alt contrast cu focul, simbolul alchimiei apei este inversul simbolului focului; un triunghi cu punct descendent. Se spune uneori că acest simbol seamănă cu recipientele pentru reținerea apei, cum ar fi o ceașcă sau o urnă.
În alchimie, focul reprezintă emoții precum pasiunea, iubirea, furia și ura, care sunt uneori denumite emoții „aprinse”. Aristotel l-a etichetat ca fiind fierbinte și uscat și este reprezentat de culorile roșu și portocaliu, precum și de umorul biliar galben. În plus, focul este văzut și ca un simbol mai masculin. Simbolul alchimiei focului este un triunghi orientat în sus.
Aristotel a etichetat Pământul ca fiind rece și uscat. Pământul poate reprezenta mișcări și senzații fizice și este asociat cu culorile verde și maro și cu umorul biliar negru. Simbolul Pământului este inversul aerului: un triunghi cu punct descendent împărțit cu o linie orizontală.

De triunghiuri se leagă numeroase speculații despre poliedrele regulate, care derivă din triunghiurile echilaterale; despre sumedenia de triade din istoria religioasă; despre tripticurile moralității: gând bun, vorbă bună, înțelepciune, tărie, frumusețe; despre fazele vieții: trecut, prezent, viitor; naștere, maturitate, moarte; despre cele trei principii de bază ale alchimiei: sare, sulf, mercur ș.a.m.d.

Rânduiala geometrică

Boetius, care reia conceptele geometrice platoniciene și pe care îl studiază autorii latini, socotește că prima suprafață este triunghiul, a doua pătratul, iar a treia, pentagonul. Orice figură, cum a fost evidențiat și anterior, dacă ducem niște linii drepte din centrul ei spre colțuri, poate fi împărțită în mai multe triunghiuri.

Anicius Manlius Severinus Boethius, numit în mod obișnuit Boëthius, a fost un senator, consul, magister officiorum și filosof roman la începutul secolului al VI-lea. S-a născut la aproximativ un an după ce Odoacru l-a destituit pe ultimul împărat roman de vest și s-a declarat rege al Italiei. Boethius a intrat în serviciul public sub regele ostrogot Theodoric cel Mare, care ulterior l-a închis și executat sub acuzația de conspirație pentru a-l răsturna.
În timp ce era încarcerat, Boethius și-a compus „Consolarea filosofiei”, un tratat filosofic despre avere, moarte și alte probleme, care a devenit una dintre cele mai populare și influente opere din Evul Mediu.

După triunghi urmează, dintre celelalte figuri geometrice, pătratul si pentagonul. Pentagonul stelat devine o pentagramă ce desemnează armonia universală. El apare adeseori, căci este întrebuințat ca talisman împotriva influențelor nefaste. Pentagonul stelat este cheia geometriei și baza secțiunii de aur numită și proporție divină. Doctorul J.E. Emerit a arătat, în legătură cu pentagonul și dodecaedrul, cum se petrece tranziția de la pentagonul ce desemnează lumea planurilor, la dodecaedrul ce reprezintă lumea volumelor și corespunde celor douăsprezece semne zodiacale. De fapt, fiecare dintre corpurile solide primare( hexaedrul, tetraedrul, dodecaedrul) își are planul propriu; cubul- un pătrat, piramida- un triunghi, dodecaedrul- un pentagon.

Afinitățile dintre pătrat și dreptunghi în construcție au fost îndelung comentate de către Matila Ghyka. Triunghiurile și dreptunghiurile joacă un rol important; de aici, rolul echerului în arta construcției. Thomas Walter, în comentariul la lucrările lui Moessel, citează din cărticica pietrarilor, versurile privitoare la unghiuri și dreptunghiuri. Esențială este descoperirea centrului, definirea punctului. Ch. Funck-Hellet a încercat o restituire proporțională, care ne permite să dăm înțeles exact datului primitiv.

Simetria este întotdeauna fundamentală. Dacă examinăm de pildă catedrala din Angouléme , apare limpede că ordonarea arhitecturală a fațadei reflectă o ordine lăuntrică. La fel se întâmplă cu orice biserică romano-catolică fidelă tradiției: această conștientizare este însă mai mult sau mai puțin evidentă. La Cunault sau la Candé, bunăoară, ea se impune chiar și privirii celui mai ignorant turist, Atare exemple arată că, în veacul al XII-lea, sculptura și pictura nu sunt distincte față de celelalte aspecte ale vieții spirituale.

Vedeți și echer, munte, număr, pătrat, pecetea lui Solomon, pentagon, trei, treizeci și șase.

Postări relevante