Makara este un monstru marin din iconografia hindusă și este un simbol al apelor. Acesta derivă din delfin, dar de multe ori pare a se înrudi și cu crocodilul.
El este călărit de Varuna sau de Ganga. Având în vedere acest lucru, el este echivalentul lui naga, care, de altfel, i se substituie în reprezentarea lui Varuna de la Angkor.
După Bhagavad Gita, makara în raport cu alți pești, este întocmai precum Gangele printre fluvii sau Rama printre viteji. În simbolismul tantric, makara este vehiculul mantrei Vam, care corespunde elementului Apă. Arcul său este, în iconografie, simbolul ploii binefăcătoare, al apelor fertilizatoare venite din cer; este el identificat cu curcubeul.
Bhagavad Gita este plasată într-un cadru narativ al unui dialog între prințul Pandava Arjuna și ghidul și conducătorul său de car Krishna. Krishna este de fapt o metaforă pentru a-L întruchipa pe Dumnezeu. La începutul Dharma Yuddha (războiul drept) dintre Pandavas și Kauravas, prințul este preocupat de o dilemă morală, emoțională. Disperarea îl cuprinde în legătură cu violența și moartea pe care războiul le va provoca în lupta împotriva rudelor sale. Întrebându-se dacă ar trebui să renunțe la război, el caută sfatul lui Krishna, ale cărui răspunsuri și discurs constituie Bhagavad Gita. Krishna îl sfătuiește pe Arjuna să „își îndeplinească datoria Kshatriya (de războinic) de a susține Dharma” prin „acțiunea dezinteresată” a Karmei. Dialogurile Krishna-Arjuna acoperă o gamă largă de subiecte spirituale, atingând dileme etice și probleme filozofice care depășesc cu mult războiul cu care se confruntă Arjuna.
Makara ( în tibetană , Chu-sin) apare pe phurbu. Acesta este un pumnal magic, al cărui lamă triunghiulară este un soi de limbă menită a-i înghiți pe demonii pe care-i străpunge.
În acest obiect ritual de transmutație al budismului tantric, gura monstrului makara, dragon acvatic, azvârle, o dată cu pumnalul, fulgere, flăcări și fum, cu un zgomot asurzitor, ca o mie de tunete. Tot astfel, din guri de makara țâșnesc trâmbe luminoase de slavă. Rolul lor este de a glorifica Roata Destinului ( Dharma) în principalele porți ale mandalelor.
Forma de bază a majorității mandalelor este un pătrat cu patru porți care conțin un cerc cu un punct central. Mandalele prezintă adesea echilibru radial.
Există, crede R. A Stein, o legătură între diferitele conotații pe care le are vajra, armă cumplită și falus, și vârful de energie dogoritoare al phurbului . Aflată concentrată la extremitatea tăișului, absoarbe și picură- starea de trezie sau sămânța ( bodhicitta) . Makara ce iese din lotusul imaculat dă naștere la patru dintre cele cinci flăcări simetrice care se întâlnesc unele cu celelalte la fiecare extremitate a vajrei.
În zodiacul indian, makara ia locul Capricornului, corespunzând așadar solstițiului de iarnă ( legat, la rându-i de elementul Apă). Dat fiind că marchează începutul fazei ascendente a ciclului anual, solstițiul este poarta zeilor, poarta soarelui. Simbolismul gurii de monstru ca poartă este bine cunoscut și îmbracă un dublu aspect; monstrul poate fi salvator sau devorator– aici, delfin sau crocodil-, poartă spre izbăvire sau spre moarte. Această ambivalență există întrucât înghițirea înseamnă nimicire ( reducere la vid) sau trecere dincolo de condițiile existenței temporale. Makara– crocodil ce apare în stupa de la Bharut poate să devoreze ( sau să elibereze) un templu sau, de multe ori, o pasăre. Aceasta ne amintește de episodul prepeliței înghițite de lup, din legenda Ashvinilor.
Și încă un aspect al simbolismului benefic. Vishnu poartă cercei în formă de makara; ei reprezintă cunoașterea intuitivă.
