Peștii sunt al doisprezecelea și ultimul semn al Zodiacului, situându-se chiar înaintea echinocțiului de primăvară. Ei simbolizează psihismul, lumea lăuntrică, întunecată prin care omul comunică fie cu Dumnezeu, fie cu diavolul; aceasta se traduce în interpretarea horoscopică, printr-o fire fără consistență, receptivă și foarte impresionabilă. Ambivalența aceasta le conferă o mare diversitate în parcursul vieții. Pașii acestora sunt situați, consecutiv, de fiecare parte a liniei ce separă sacrul de întuneric, câteodată zăbovind mai mult pe o parte sau pe alta.
Dominanța lor tradițională este planeta Jupiter, căreia i s-a adăugat după descoperirea sa, Neptun.
Termenul astrologic al termenului acvatic poate fi asimilat revărsărilor de dupa iarnă, cu valuri ce se umflă și înghit totul ca un potop purificator, precum și noianul mișcător și anonim al oceanelor unde ajung toate. Aici domnește principiul Umed, ca principiu al topirii, al dizolvării, al învăluirii, al contopirii părților într-o totalitate. De fapt această totalitate se poate extinde pe măsura imensității fluide ce ne înconjoară și chiar a oceanului cosmic infinit. Tradiția simbolizează acest semn prin doi pești alăturați în sensuri opuse și ale căror guri sunt legate printr-un soi de cordon ombilical.
Sub protecția Peștilor, luăm parte la mareea marelui Univers. Așa putem aparține comunității tuturor oamenilor de pe Pământ ca picătura de apă din ocean. Ne plasăm și în lumea nedeslușirii, a nediferențierii, a scufundării. Reușim să ne contopim prin ștergerea particularităților, în folosul nesfâșirii, pornind de la zero la infinit. Acest semn a fost pus sub tutela lui Jupiter ca proces de amplificare. Sub protecția oferită de Neptun se dezvoltă arhetipul dizolvării și al integrării universale, de la mitul originar la contopirea finală.
Zodia Pești este făcută dintr-o plasticitate psihică. Aici lumea interioară cu legăturile delegate, cu forțele de coeziune abolite și cu formele estompate este dominată de Impresionism. Aceasta dominație favorizează permeabilitatea: delăsarea, dilatarea, inflația emotivă, prin care ființa se revarsă confundându-se cu conștiința unei valori ce o depășește, o înglobează asimilând-o unei condiții mai generale.
