În mituri ( mai ales de revăzut mitul lui Icar) și în vise, zborul exprimă o dorință de sublimare, de căutare a unei armonii interioare, de depășire a conflictelor.
![](https://sp-ao.shortpixel.ai/client/to_webp,q_glossy,ret_img,w_300/https://simbolistica.com/wp-content/uploads/2021/04/mitul-icar.jpg)
Această temă tragică a eșecului în mâinile hubrisului conține asemănări cu cea a lui Phaethon.
Semnificația zborului în vise
Visele dominate de zbor se regăsesc mai ales la persoanele nevrotice, care nu prea sunt capabile să-și realizeze prin propriile puteri, dorințele de a se înălța. Semnifică, simbolic: a nu fi în stare să zbori. Cu cât crește și se intensifică această dorință, cu atât se transformă această neputință în neliniște. Mai mult de atât, trufia care a determinat-o se preface în culpabilitate. Visul avântului în zbor sfârșește într-un coșmar al căderii, dar de această dată în lumea realului.
Imaginea zborului este un substitut ireal al acțiunii care ar trebui întreprinsă.
Când nu știi, nu poți sau nu vrei s-o făptuiești, pretinzi ca visul să o realizeze. Astfel, persoana implicată crede că depășește impasul. Și totuși, trebuie reținut la activul dorinței. Visul de zbor, simbolul unei ascensiuni pe planul gândului sau al moralității, reprezintă o ascensiune mai mult imaginară și ambițioasă în comparație cu nevoile și mijloacele autentice.
Zborul, draperie a unei neputințe
Este ciudat să constați, în această perspectivă analitică a simbolului, că zborurile spațiale, proiectele interplanetare pot ascunde incapacitatea marilor națiuni industriale de a rezolva problemele umanitare ale dezvoltării economice și sociale. Asta dacă punem deoparte inteligența și eroismul pe care-l presupun aceste acțiuni. Neștiind, neputând sau nevoind să utilizeze imensele lor resurse, întru folosul omului, ele pornesc în zbor deasupra pământului. De remarcat că posibilitățile sunt aproape infinite.
![](https://sp-ao.shortpixel.ai/client/to_webp,q_glossy,ret_img,w_300/https://simbolistica.com/wp-content/uploads/2021/04/space-shuttle.png)
Este trădată aici o întreagă psihologie colectivă în care voința de a-și afirma puterea în cer nu face decât să compenseze sentimentul neputinței de pe pământ.
Există ceva infantil în acest gigantism științific, care dovedește incapacitatea acestei societăți de a-și rezolva propriile probleme. Este de parcă societatea nu ar fi în stare să se asume pe sine, pentru a-și determina propriul destin.
Reînnoiește mitul lui Icar și fuge de sine crezând că se înalță spre cer.
Vedeți și Icar