Tohu wa bohu (תֹהוּ וָבֹהוּ) înseamnă „pustiu și gol”. Este vorba despre haosul primordial dinaintea facerii lumii.
Miniatura primelor două zile ale creației (separarea luminii și întunericului; separarea apelor primordiale de către firmament), William de Brailes
Pe lângă utilizarea acestor cuvinte în descrierea ordinii creației, termenii tohu și bohu apar și în scrierile lui Ieremia și Isaia. În primul caz, este vorba de distrugerea lumii ” Mă uit peste țară și iată, este ruinată și pustie, caut la ceruri și iată, nu este lumină peste ele” ( Ieremia, 4, 23-24).
Ieremia, Yirmeyahu ebraic, profet, reformator ebraic și autor al unei cărți biblice care îi poartă numele. El a fost strâns implicat în evenimentele politice și religioase ale unei epoci cruciale din istoria vechiului Orient Apropiat; conducerea sa spirituală i-a ajutat pe compatrioții săi să supraviețuiască dezastrelor care includeau capturarea Ierusalimului de către babilonieni în 586 î.Hr. și exilul multor iudei în Babilonia.
Isaia face aluzie la nimicire și pustiire, la reîntoarcerea la inform și haos.
Isaia, ebraic Yeshaʿyahu („Dumnezeu este mântuirea”), profet după care este numită Cartea biblică a lui Isaia (numai câteva dintre primele 39 de capitole i se atribuie), un contribuitor semnificativ la tradițiile evreiești și creștine. Chemarea sa la profeție în jurul anului 742 î.Hr. a coincis cu începuturile expansiunii spre vest a imperiului asirian, care a amenințat Israelul și pe care Isaia l-a proclamat a fi un avertisment de la Dumnezeu către un popor fără Dumnezeu.
