În planul simbolurilor, Babilon este opusul Ierusalimului ceresc și al Edenului. Cu toate acestea conform etiologiei sale, Babilon înseamnă poarta zeului. Acest zeu spre care dă această poartă a fost un timp căutat în ceruri, în sensul spiritului. Însă el s-a pervertit în om și s-a încarnat în ceea ce are acesta mai josnic în el. Instinctele de dominație și de desfrâu, sunt ridicate la rangul de valori absolute.
Acest oraș este atât de minunat, scria Herodot, încât nu există în lume un altul care a-i poată fi asemuit. Zidurile înconjurătoare și grădinile suspendate se numărau printre cele șapte minuni ale lumii. Totuși acesta este distrus, pentru că a fost construit doar pe valori trecătoare.
Grădinile suspendate Zidurile Babilonului
Simbolul Babilonului nu este cel al unei splendori condamnate pentru frumusețea sa, ci al unei măreții depravate, care s-a condamnat pe sine, îndepărtându-l pe om de chemarea lui spirituală. Babilonul simbolizează triumful trecător al unei lumi materiale și sensibile, care nu entuziasmează decât o parte din om. În consecință ajunge să îl dezintegreze.
În câteva texte irlandeze, Babilonul simbolizează păgânismul, reprezentat în ceea ce are mai rău. Acolo își vor face ucenicia în practica magiei copiii lui Calatin ( așa numiții Fomoire) cu scopul de a-l ucide pe eroul Cûchulainn. Simbolismul nu diferă de cel al Babilonului din textele biblice, din care se inspiră în mod vizibil.
