Solstițiu - Simbolistica.com

Solstițiu

Solstițiu

Simbolismul solstițiilor reține atenția pentru că nu coincide cu caracterul general al anotimpurilor corespunzătoare . Într-adevăr, solstițiul de iarnă deschide faza ascendentă a ciclului anual, iar solstițiul de vară deschide calea descendentă. De aceea simbolismul general al porților solstițiale este reprezentat de cele două fețe ale lui Ianus, iar ulterior de cele două zile de Sfântul Ion ( catolice) de iarnă și de vară.

Ianus a fost una dintre cele mai vechi divinități din mitologia romană. La origine, a fost un rege care a domnit în Latium în epoca de aur. Ca zeu protector al Romei i se atribuia un miracol care a salvat cetatea de o invazie a sabinilor: în timp ce dușmanii se pregăteau să treacă peste zidurile Capitolului, Ianus a făcut să țâșnească în fața lor un șuvoi fierbinte, care i-a silit să se retragă. În amintirea acestui fapt la Roma era obiceiul de a lăsa în timp de război porțile templului lui Ianus deschise, pentru a-i da posibilitate zeului să vină în ajutorul romanilor. În timp de pace ele se închideau. Ianus era înfățișat cu două fețe opuse: una privea înainte, cealaltă, înapoi. Era zeul ușii, al sărbătorilor și riturilor de trecere și al fenomenelor de tranziție.

Este ușor de constatat că poarta iernii permite pășirea în faza luminoasă a ciclului, iar poarta verii în faza sa de întunecime. S-a relevat, din acest punct de vedere, că nașterea lui Hristos are loc la solstițiul de iarnă, iar cea a sfântului Ioan Botezătorul la solstițiul de vară, precum și formula din Evanghelie: “Acela ce trebuie să crească, iar eu să mă micșorez” (Ioan, 3, 30)

În simbolismul chinezesc, solstițiul de vară corespunde trigramei Ii, focului, soarelui, capului. Solstițiul de iarnă are echivalent trigrama kan: apa, abisul, picioarele.

Semnificațiile elementelor din trigramă

Primul eveniment solar este la originea decadenței principiului yang, iar al doilea la baza creșterii sale. În alchimia internă, curentul de energie urcă de la kan la li, coboara de la li la kan. Se spune de asemenea că linia yang a trigramei kan tinde să se deplaseze deasupra trigramei qian care este purul yang: perfecțiunea activă. Linia yin ce coboară din li tinde spre kun, purul yin: perfecțiunea pasivă. Este vorba, în primul caz, de o mișcare ascendentă; în al doilea, de o mișcare descendentă; tendința luminoasă este preexistentă în kan, iar tendința întunecată în li. Pe de altă parte, solstițiul de iarnă, chiar dacă corespunde cu sălașurile morților, este și semnul renașterii lor; se asociază cu gestația, cu nașterea; este timpul favorabil conceperii.

De asemenea, în tradiția hindusă, solstițiul de iarnă deschide devayāna, calea zeilor, iar solstițiul de vară pitriyāna, calea strămoșilor, corespunzând bineînțeles porților zeilor si ale oamenilor din simbolismul pitagoresc.

În iconografia creștină solstițiul joacă de asemena un rol.

Crăciunul a fost puternic influențat de festivalul roman de la Saturnalia. Romanii timp de 7 zile: de pe 17 până pe 24 Decembrie, îl sărbătoreau pe zeul Saturn.

Solstițiul de vară (24 iunie) marchează apogeul cursei soarelui: soarele se află atunci la zenit, punctul cel mai înalt din cer. Această zi a fost aleasă drept sărbătoare a soarelui, reprezentat de Racul solstițial. De unde un simbolism al lui Hristos chronocrator, care guvernează timpul în arta romanică.

Postări relevante