Mitul „Lânii de Aur” ar simboliza după Jung, cucerirea lucrurilor pe care conștiința le consideră imposbile. Mitul acesta reunește două simboluri: primul cel al inocenței cu ajutorul lânei de berbec și cel de al doilea al gloriei cu ajutorul aurului.
Așadar, acest mit al „Lânii de aur” este înrudit cu toate miturile în care se acțiunea se concentrează pe căutarea unei comori materiale sau spirituale precum căutarea Sfântului Graal.
Eroul lânii de aur este Iason și acesta face parte dintre cei pe care Paul Diel i-a etichetat ca adversari ai banalizării. Gloria pe care o urmărește este aceea care purcede din cucerirea adevărului(aur) și a purității spirituale(lâna). Lâna este comoară, implicit este apărată de un monstru: Balaur, ce trebuie în primul rând ucis.
Balaurul reprezintă pervertirea dorinței de glorie și exaltarea necurată a dorințelor. El simbolizează însăși perversitatea lui Iason. Balaurul ucis eroic devine simbolul unei eliberări. De remarcat că Iason doar îl adoarme cu ajutorul unei poțiuni magice pregătită de vrăjitoarea Medeea.
Iason este învins de către minotaurul său lăuntric și devine supus seducătoarei Medeea, care pătează curtea cu sângele crimelor sale.
Iason ajunge să facă pact cu contrariul propriei sale misiuni: disprețul față de spirit și de curățenia sufletului. De aceea el dezbracă de sens eroica lui ispravă, năruind atât izbânda cât și idealul. Iason reprezintă simbolul idealist care nu a înțeles că anumite țeluri nu pot fi atinse prin orice fel de mijloace. El s-a lăsat pervertit de rânduiala mijloacelor.
Corabia sa, Argo, reprezintă simbolul promisiunilor de tinerețe ale vieții, al izbânzilor ce i-au adus gloria, eroice numai în aparență. El a vrut să se odihnească la umbra gloriei sale, crezând că ea este suficientă pentru a-i justifica întreaga viață. Părăginită, Argo, simbol al speranței eroice din tinerețe, devine un simbol al ruinei finale din viața lui… Aceasta este chiar pedeapsa banalizării.
