Șoim - Simbolistica.com

Șoim

Șoim
Șoimul în mitologia Egipteană

Șoimul, prințul ceresc, în Egipt, este simbol al principului ceresc datoriă forței și frumuseții sale. În mod deosebit acesta îl încarnează pe Horus, zeul spațiilor aeriene, ai cărui doi ochi erau chiar soarele și luna. Această zeitate lua forma unui șoim sau a unui om cu cap de șoim. Egiptenii au fost impresionați de pata ciudată de sub ochiul șoimului, ochi care vede tot, și în jurul ochiului lui Horus s-a dezvoltat o întreagă simbolică a fecundității universale ( Dicționar al civilizației egiptene ).

În epocile timpurii, Horus a fost adorat vreme îndelungată ca zeu al libertății spațiilor aeriene. Ulterior el devine Zeul-soare și de aceea începe să fie socotit domnitor peste cer și aștri. Apoi Horus ajunge protectorul personal al faraonului sau chiar se confruntă cu faraonul însuși.

Șoimul era și o întruchipare a zeului Ra. Această pasăre răpitoare este un simbol al soarelui care răsare. Este înfățișat uneori având pe cap, în locul crestei, un disc solar, încercuit de o cobră, ce semnifică flacăra.

Ra este vechea zeitate egipteană a soarelui. Prin cea de-a cincea dinastie din secolele 25 și 24 î.Hr., el devenise unul dintre cei mai importanți zei din religia egipteană antică, identificat în primul rând cu soarele de la amiază. Se credea că Ra stăpânește în toate părțile lumii create: cerul, Pământul și lumea interlopă. El era zeul soarelui, al ordinii, al regilor și al cerului.
Semnificațiile asociate altor mitologii

Șoimul este emblemă și simbol solar la incașii din Peru. După cronicarul Sarmiento, citat de P.A. Means, toți incașii, începând cu Manco Capac, întemeietorul dinastiei, aveau un dublu sau un frate spiritual. Acesta era un soi de înger păzitor, ce lua forma unui șoim, pe care îl numeau Inti, soarele.

Într-unul din miturile triburilor yagua din Peru, se descrie că Eroii creatori se nășteau din cinci ouă puse pe un munte. Personajele luau forma unor șoimi, înainte de a lua înfățișare umană. Într-o altă versiune, eroina dă naștere unui prunc în urma relațiilor sale cu zeul Șoim-Nandu.

În povestirea irlandeză despre aventurile lui Tuan Mac Cairill, șoimul este una din stările succesive ale acestui personaj primordial. Așadar, el corespunde vulturului în povestirea mitologică galeză a Lumilor Vechi. Importanța șoimului în legile galice ale lui Hywei Da( secolul al X-lea) s-ar datora mai degrabă dezvoltării șoimăritului ca mod de vânătoare.

În mitologia irlandeză, Tuan Mac Cairill a fost un recluz care își păstrează amintirile din încarnările sale anterioare, revenind la epoca antediluviană. Inițial un adept al lui Partholon, el a supraviețuit singur ciumei sau potopului, care a ucis restul poporului său. Printr-o serie de transformări animale, el a supraviețuit în timpurile creștine și, în conversația cu Sf. Finnian de Moville, a povestit o scurtă istorie a lui și a Irlandei, de la poporul său până la venirea Sf. Patrick.
Șoimul și aspirația spre cunoaștere

În Evul mediu, șoimul este uneori descris în timp ce sfârtecă iepuri. Dacă se respectă unele interpretări, iepurele este manifestarea lascivității, ergo șoimul devine biruința asupra luxurii. Pe un plan mai general, reprezintă oarecum victoria principiului masculin, diurn și solar, asupra celui feminin, nocturn și lunar.

Șoimul în esența sa este un simbol preponderent solar, uranian, masculin, diurn, care ascensionează pe toate planurile, fizic, intelectual și moral. El indică o superioritate sau o victorie dobândite sau pe cale de a fi obținute. Horapolion scrie: Atunci când egiptenii vor să figureze un zeu, ascensiunea, coborârea, superioritatea, rangul sau victoria, ei desenează un șoim.

Șoimul e reprezentat uneori purtând o glugă. În această ipostază el semnifică speranța în lumina care-l animă pe cel ce trăiește în mijlocul tenebrelor. Este imaginea prizonierilor, a unui zeu spiritual împiedicat să se manifeste, a luminii ținute sub obroc, a cunoașterii ezoterice. De aceea, fără îndoială, numeroși tipografi ai Renașterii și-au ales drept emblemă șoimul cu gluga și deviza: Post tenebras spero lucem.

„După întuneric, sper lumină”