La fel ca pâinea și grâul în Europa, orezul constituie în Asia hrana esențială. Așadar el are aceeași semnificație simbolică și rituală.
Orezul este de origine divină. Se consideră că el se află în dovleacul primordial, în aceeași calitate ca și neamurile omenești. Mai mult de atât, asemenea ploii din deșert, el crește și umple spontan hambarele.
Toate legendele din Asia orientală o dovedesc.
Importanța orezului în Japonia
Cultura anevoioasă a orezului este o consecință a ruperii relațiilor dintre cer și pământ. El a fost adus în Japonia de către prințul Ninigi, nepotul lui Amaterasu.
În această nouă cultură, orezul constituie obiectul unui ritual de comuniune. Împăratul gustă această cereală pentru a se afla în tovărășia Zeiței soarelui. Pentru japonezi, orezul este simbolul belșugului, datorat puterii cerești.
Simbolismul orezului asociat culturii chineze
Hrană a vieții dar și a nemuririi, orezul roșu se află ca tare în tainele societăților secrete chineze. Cei care respectă acest ritual spun că el provine exclusiv din puterea seniorului Ming, adică din lumină sau din cunoaștere. Este prin urmare, ca pâinea, un simbol al hranei spirituale. Orezul se transformă alchimic în cinabru, sulfură roșie de mercur. Acest lucru amintește de sulful roșu al ezoterismului islamic și de opera la roșu a alchimiei occidentale.
Orezul înseamnă bogăție, belșug, puritate primordială.
Trebuie menționat totodată, că și în occident el este simbol al fericirii și al fecundității. Cu prilejul ceremoniilor de căsătorie, se aruncă pumni de orez.