Fulgerul simbolizează scânteia vieții și energia fertilă. Puterea acestui foc ceresc este imensă, iar iuțeala lui de temut. Poate fi binefăcător sau nefast, fără să existe vreo diferență anume.
Cuvântul din ebraică e tradus prin fulger sau lumină în istorisirea genezei. Fulgerul este acțiunea virilă a celui ce e Dumnezeu în creație.
Planul Religios
Un sens ideatic regăsim in Psalmul 29,9 unde glasul Domnului face cerboaicele să nască. Când Dumnezeu vorbește poprului, el este înconjurat de bubuit de tunet și de lumina fulgerelor ( Exodul, 19, 16-18).
A treia zi dimineata, au fost tunete, fulgere si un nor gros pe munte; trambita rasuna cu putere, si tot poporul din tabara a fost apucat de spaima. Moise a scos poporul din tabara, spre intampinarea lui Dumnezeu, si s-au asezat la poalele muntelui. Muntele Sinai era tot numai fum, pentru ca Domnul Se coborase pe el in mijlocul focului. Fumul acesta se inalta ca fumul unui cuptor, si tot muntele se cutremura cu putere.
În Biblie, Dumnezeu este un zeu al trăsnetului și al focului. În Iov, fulgerul este unealta pe care o folosește Dumnezeu ( 37, 3-4, 11-13).
În Plângerile lui Eremia ( 1, 12-13) Dumnezeu care a făcut lumea este prezentat ca Dumnezeu tunetului și al fulgerelor; Psalmul 77 (18-19) evocă în egală măsură tunetul și fulgerele. În ipostaza lui originară, primitivă, Elohim este zeul trăsnetului.
Când se arată Dumnezeu, fața îi strălucește ca fulgerul ( Daniel, 10, 6). Mâinile lui, așa cum este redactat în Iov ( 36, 32), țin fulgerele și le îndreaptă asupra potrivnicilor lui.
Fața Lui Dumnezeu Mâinile Lui Dumnezeu
Tema aceasta este preluată din vechile tradiții babiloniene. Și la greci, Zeus este zeul trăsnetului.
Planul Spiritual
Fulgerul naște o lumină lăuntrică, obligându-i pe cel în cauză să închidă ochii, să se reculeagă deci. Fulgerul îl însemnează, lasă o urmă care rămâne întipărită pe omul țintit de el, într-un sens cuprins în Iov: a tras asupra mea ca într-o țintă (16,12).
Fulgerul este un semn al puterii și al forței care se modifică cu o energie dătătoare de echilibru ( Iov, 37, 14-18).
Iov, ia aminte la aceste lucruri, stai locului şi te uită la minunile lui Dumnezeu!. Înţelegi tu cum cârmuieşte Dumnezeu norii Săi şi în ce fel poate norul să sloboadă fulgerul pe pământ? Înţelegi tu plutirea norilor, minuni ale Aceluia a Cărui ştiinţă este desăvârşită? Tu, care te aprinzi în veşmintele tale, când pământul se odihneşte sub vântul arzător din miazăzi. Poţi să întinzi la fel cu El boltitura cerului, ca o oglindă turnată din metal?
Tot așa, în tradițiile africane, unde asemenea tunetului, fulgerul reprezintă întotdeauna un atribut al Zeului suprem uranian. După un mit al pigmeilor, el este instrumentul-falusul divin- care apare în hierogamia primordială cer-pământ, care nu poate să nu ne amintească de mitologiile indo-europene( fulgerul, arma zeului Indra).
La pigmei, de asemenea, el este arma cu care zeul uranian pedepsește adulterul.
Dualismul
Pe un plan aproape universal, fulgerul e legat de ploaie, ca sămânță a cerului. Împreună formează cele două fețe ale aceluiași simbol bazat pe dualitate apă-foc, în accepția ei fertilizatoare, pozitivă sau negativă. Mai reprezintă și pedeapsa cerului care duce omenirea la pieire cu ajutorul focului sau al ploilor torențiale cărora le urmează potopul.
Legătura simbolică dintre fulger și fecunditate apare frecvent în gândirea orientală, cum ne demonstrează și această invocație taoistă: ” ca trăsnetul puternic și de neînvins, despică norul ca să-l preschimbe-n apă, să elibereze tot el și laptele de sânii acestei femei însărcinate, ajutând-o grabnic să nască”.
În timpurile străvechi, soarele roditor lua în Peru înfățișarea fulgerului cu care era confundat și care, la rândul său se întruchipa într-un șarpe de regulă bicefal.
