Fluture - Simbolistica.com

Fluture

Fluture

În mod obișnuit, fluturele este considerat a fi un simbol al subtilității și al instabilității. Noțiunea de fluture care arde la flacăra unei lumânări nu ne aparține nouă. În Bhagavad Gîta, citim despre fluturii care se zoresc spre moarte în flacăra cea strălucitoare că se aseamănă cu oamenii ce aleargă spre pierzanie.

Revelația lui Bhagavad-Gita: Krishna îi spune Gita lui Arjuna
Bhagavad Gita, adesea denumit Gita, este o scriptură hindusă de 701 de versuri care face parte din epoca Mahabharata (capitolele 23-40 din Bhishma Parva), datată în secolul al II-lea î.Hr. Este considerat a fi una dintre principalele sfinte scripturi pentru hinduism, a treia religie ca mărime din lume și cea mai veche.
Gita se află într-un cadru narativ al unui dialog între prințul Pandava Arjuna și ghidul său și conducătorul său Krishna, un avatar al Domnului Vishnu. Dialogurile Krishna-Arjuna acoperă o gamă largă de subiecte spirituale, atingând dileme etice și probleme filosofice care depășesc cu mult războiul cu care se confruntă Arjuna.

Orientul de Est și simbolistica asociată fluturilor

Fluturele este ușor și plin de grație. De aceea, reprezintă în Japonia, o emblemă a femeii. Doi fluturi, însă, figurează fericirea din cuplu. Simplu, fluturilor le este imprimată ușurimea subtilă, fiind niște spirite călătoare. Apariția lor anunță sentimente antitetice: fie vizita, fie moartea unei persoane apropiate.

De remarcat este faptul că fluturele servește, în spațiul sino-vietnamez, la exprimarea unei urări de viață lungă poate părea totuși paradoxal. Această asimilare este rezultatul unei omofonii, pentru că se alătură două caractere cu aceeași pronunțare (t’ie), care au semnificații diferite. Fluturele și, respectiv, vârsta înaintată, septuagenar devin un tot. În plus, fluturele este uneori asociat cu crizantema, spre a simboliza toamna.

Mitul lui Psyche și expansiunea culturală

Un alt punct de vedere al simbolismului fluturelui se construiește pe transpunerile acestuia: crisalida este oul care conține potențialitatea ființei. Fluturele ce iese din ea este un simbol al învierii sau, chiar, al ieșirii din mormânt. O metaforă de ordin asemănător este folosită și în mitul lui Psyche, această zeitate fiind reprezentată cu aripi de fluture. Ea este reprezentată întocmai pe frescele de la Pompei. Mai remarcăm și în mitul lui Yuan-k’o, Nemuritorul-grădinar, că frumoasa sa soție dezvăluie secretul viermilor de mătase, fiind ea însăși, poate, un vierme de mătase.

Răpirea lui Psyche de William-Adolphe Bouguereau (1895)
Psyche este zeița greacă a sufletului. S-a născut drept femeie muritoare, cu o frumusețe care rivaliza cu Afrodita. Psyche este cunoscută cu ajutorul poveștii numită Fundul de aur, scrisă de Lucius Apuleius în secolul al II-lea.

O credință populară a antichității greco-romane conferea sufletului ce părăsea trupul morților forma unui fluture. Această credință poate fi regăsită și la anumite populații turce din Asia centrală care au suferit o influență iraniană și pentru care defuncții pot apărea sub forma unui fluture de noapte.

Mitologia irlandeză

În Tochmarc Etaine, o povestire irlandeză din ciclul mitologic, zeița pe nume Etain simbolizează suveranitatea și este soția zeului Mider. Aceasta este preschimbată într-o baltă de apă de către renegata primă soție a zeului, care era geloasa. Din baltă se naște însă, nu după multă vreme, un vierme care devine un splendid fluture, pe care traducerea engleză îl numește uneori muscă. Simbolismul său este totuși eminamente splendid. Zeii Mider și OEngus, mai apoi o descoperă pe Etain preschimbată, o adăpostesc și o ocrotesc.

Étaín și zeul Mider, ilustrare de Stephen Reid

Această muscă purpurie avea dimensiunile unui cap de om. Ea era cea mai frumoasă din lume, iar sunetul vocii sale și zumzetul aripilor erau mai plăcute decât cimpoaiele, harpele și cornii. Ochii “muștei” străluceau precum nestematele în beznă. Parfumul ei lecuia de foame și sete pe oricine în preajma căruia venea. Simbolismul său este cel al fluturelui, acela al spiritului eliberat de carcasa de carne și care devine binefăcător și preafericit, precum în simbolistica creștină.

Mitologia din bazinul Mexicului

La azteci, fluturele este un simbol al sufletului sau al suflului vital eliberat cu ultima respirație din gura suferindului. Un fluture ce zboară printre flori reprezintă sufletul unui războinic căzut pe câmpul de luptă. Luptătorii morți însoțesc soarele pe prima jumătate a drumului său vizibil, până la prânz. Apoi coboară pe pământ sub formă de păsări Colibri sau de fluturi.

Toate aceste creații decurg probabil din asocierea plastică a fluturelui și a flăcării, din cauza culorilor și a bătăilor sale de aripi. De aceea, zeul focului, la azteci, poartă ca emblemă un pieptar numit fluture de obsidian. Obsidianul, precum silexul, este o piatră de foc. Este arhicunoscut faptul că din această piatră sunt făcute cuțitele pentru sacrificiu. În plus, în Casa vulturilor sau în Templul războinicilor, acest zeu al focului este creionat prin înfățișarea unui fluture.

Itzpapalotl care poate însemna fie “fluture obsidian”, fie “fluture gheară”

Într-un plan al simbolismului universal, fluturele este o metaforă a focului solar și diurn. În paralel, în cultura mexicană, acestei embleme cu putere creatoare incredibilă i se adaugă atributele de suflet al războinicilor și de soare negru. Fluturele este corespondentul elementului ce străbate lumile subterane în timpul cursei sale nocturne. Astfel, într-un mod ascuns, el este legat de noțiunea de sacrificiu, de moarte și de înviere. Atunci, fluturele de obsidian devine simbol al divinităților htonice, asociate cu moartea. În gliptica aztecă, fluturele a devenit un substitut al mâinii, un semn al numărului cinci, numărul Centrului Lumii.

Simbol al renașterii

În folclorul negrilor Baluba și Lulua din Kasai ( regiunea centrală din Congo) este ilustrată analogia suflet-fluture. Omul, spun ei, urmează de la viață la moarte ciclul fluturelui. În copilărie este o mică omidă, la maturitate o omidă mare, iar la bătrânețe devine crisalidă. Mormântul său este coconul din care iese sufletul care-și ia zborul sub forma unui fluture. Ouăle depuse de acest fluture sunt expresia reîncarnării sale. Tot așa, psihanaliza modernă vede în fluture un simbol al renașterii.

Postări relevante