Hristos

Hristos, în opinia mai multor autori reprezintă sinteza simbolurilor fundamentale ale universului. Aceștia au determinat că Fiul Lui Dumnezeu este metafora existenței, bazându-se pe realitățile istorice sau pe dogmatica Logosului întrupat. Astfel, Iisus Hristos este cerul și pământul, prin dubla sa natură dumnezeiască și omenească și aerul și focul, prin înălțarea și coborârea lui în Iad. Simbol al mormântului și învierii, Hristos mai capătă valențe reprezentând Crucea, Cartea mesajului evanghelic, axa și centrul lumii.

El este cumulul simbolurilor verticalității, luminii, centrului, axei.

Biserica este chipul și locul lui Hristos, de aceea arhitectura acestora ca și cea a lumii religioase, reproduce, de asemenea, o sinteză de simboluri.

Eu sunt calea, adevărul și viața.

Hristos are privilegiul unic de a pune semnul identității între mediator și cei doi termeni ce trebuie asociați. Dacă oferi acestui simbol toată forța reverberată în istorie, întreaga lui realitate, filozofică și pragmatică deopotrivă, ajungem la concluzia că Hristos este, pentru creștinătate, simbolul-rege .

La polul opus se află latura nocturnă a simbolului. Hristos prin calvarul său, prin agonia sa și prin răstignire, reprezintă consecințele păcatului, ale patimilor, ale pervertirii naturii umane.

***Agonia lui Iisus Hristos în grădina Ghetsimani*** *a atras atenția multor artiști, sculptori, iezuiți și scriitori. Este o scenă puternic emoționantă. Iisus, căzând pe pământ, începe să se roage Tatălui din adâncul inimii sale.*
„Tată, dacă este posibil, să fie îndepărtat de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu! ” Matei 26:39
Cuvântul agonie denotă o luptă mentală și o încordare emoțională. Nu se pot citi aceste pasaje despre agonia lui Hristos, fără a experimenta la un anumit nivel durerea din inima sa cu privire la ceea ce era pe cale să îndure de dragul nostru. Perspectiva morții , a uneia atât de dureroase, cumplite și umilitoare era cu adevărat agonizantă.

Iisus Hristos purtând crucea în drumul său spre răstignire este un episod inclus în toate cele patru Evanghelii. Este un subiect foarte comun în artă. Cu toate acestea, subiectul apare în multe alte contexte, inclusiv lucrări individuale și cicluri ale vieții lui Hristos sau ale patimii lui Hristos. Denumirile alternative includ Procesiunea către Calvar, **Drumul către Calvar** și Calea către Calvar, Calvar sau Golgota. Golgota este muntele în afara Ierusalimului, unde a avut loc răstignirea. Traseul real parcurs este definit de tradiție ca Via Dolorosa din Ierusalim. Totuși, calea specifică a acestui traseu a variat de-a lungul secolelor și continuă să fie subiectul multor dezbateri.

**Potrivit evangheliilor canonice,** Iisus a fost arestat și judecat de Sinedriu. Apoi a fost condamnat de Pontius Pilat să fie flagelat și în cele din urmă răstignit de romani la cererea liderilor religioși evrei. Iisus a fost dezbrăcat de îmbrăcăminte și i s-a oferit oțet amestecat cu smirnă sau bilă (probabil posca), pentru a bea după ce a spus „Mi-e sete”. El a fost răstignit între doi hoți condamnați. Conform Evangheliei lui Marcu, a murit până la ora 9 (în jurul orei 15:00). În acest timp, soldații au așezat un semn în partea de sus a crucii în care era menționat „Iisus din Nazaret, regele evreilor” . Această plăcuță, conform Evangheliei lui Ioan (Ioan 19:20), a fost scrisă în trei limbi: ebraică, latină și greacă. În aceeași Evanghelie se menționează că, după moartea lui Iisus, un soldat l-a străpuns cu o suliță pentru a fi sigur că a murit. Sânge și **apă** au țâșnit din rană.
Suferința lui Iisus și moartea răscumpărătoare prin răstignire sunt aspectele centrale ale teologiei creștine cu privire la doctrinele mântuirii și ispășirii.

În conștiințele ce neagă noțiunile de păcat, milă, jertfă, el personifică disprețul față de natură și pornirile ei. El devine, astfel, un anti-Dionysos. El reușește să schimbe împotriva lor însele toate defectele umane.

Postări relevante

Homa

Harpă

Sugestii