Mențiunile mitologice
Gorgone sunt cele trei surori sau cei trei monștri din Extremul Occident, ce au capul aureolat cu șerpi furioși. Dintre buze le țâșnesc colți de mistreți, au mâinile de bronz și aripi de aur. Acestea se numesc: Meduza, Euryale și Stheno.
Ele sunt un simbol al dușmanului ce trebuie înfruntat. Deformările monstruoase ale psihicului se datorează forțelor pervertite a trei pulsiuni: sociabilitatea, sexualitatea și spiritualitatea. Așadar, Euryale ar reprezenta perversiunea sexuală, Stheno pe cea socială. Meduza ar simboliza cea mai importantă dintre aceste pulsiuni: cea spirituală și evolutivă, pervertită însă în stagnare trufașă.
Culpabilitatea născută din exaltarea orgolioasă a dorințelor nu poate fi combătută decât prin eforturile de a împlini armonia. Aceasta ar putea simboliza intrarea ca într-un refugiu în templul lui Apollo, zeul armoniei, atunci când Gorgonele sau Eriniile urmăresc pe cineva.
Împietrirea în detrimentul iluminării
Cine privea capul Meduzei împietrea. Oare nu pentru că aceasta reflecta imaginea propriei culpabilități? Recunoașterea greșelii, însă, printr-o exactă cunoaștere de sine poate ea însăși să se vicieze în exacerbarea maladivă, în conștiință scrupuloasă și paralizantă. Paul Diel observă penetrant: Mărturisirea poate fi- și este aproape întotdeauna- o formă specifică de exaltare imaginativă: exagerarea culpei inhibă efortul corectiv. Ea nu-l ajută pe vinovat decât să se reflecte orgolios în complexitatea( ca fiind unică și având o profunzime ieșită din comun) a vieții sale subconștiente… Nu este îndeajuns să descoperi vina: trebuie să-i înduri imaginea într-o manieră obiectivă, nici exagerată, nici inhibată ( fără a o exagera și nici minimaliza). Însăși mărturisirea trebuie scutită de excese de vanitate sau de culpabilitate… Meduza simbolizează imaginea deformată a sinelui…imagine care te împietrește, în loc să te lumineze cum se cuvine.
