Cerber este fiu al Echidnei, monstrul mitologic pe jumătate viperă, pe jumătate femeie, și a lui Typhon.
El este un câine monstruos, cu multiple capete (trei, cinci, o sută), cu o coadă de dragon și cu spatele acoperit de capete de șarpe. Scopul acestuia este de a interzice intrarea în Infern a celor vii și ieșirea celor morți.
Singurii care au reușit să-l depășească au fost: Herakles care l-a înfrânt prin propria-i forță și Orfeu-care l-a vrăjit cu lira. Natura îngrozitoare a Cerberului își recapătă însă din superioritate de îndată ce acesta revenea de pe pământ în Infern.
Cerber și Heracle. Gravura de Antonio Tempesta (Italia, Florența, 1555–1630). Muzeul de Artă din județul Los Angeles.
Câine al lui Hades, Cerberul simbolizează groaza de moarte a celor care se tem de Infern. Mai mult de atât, el simbolizează atât Infernul însuși cât și Infernul interior al fiecărei ființe umane. Trebuie remarcat că Herakles i-a venit de hac doar preț de o clipă, prin propriile forțe, fără sprijinul vreunei arme, iar că Orfeu l-a domolit, pentru scurtă vreme, printr-o acțiune spirituală(cântecul lirei sale). Aceste două indicii pledează în favoarea interpretării neo-platoniciene care vedea în Cerber pe însuși geniul demonului interior, spiritul răului. El putea fi îmblânzit, doar pe pământ, adică printr-o violentă schimbare de mediu (ascensiunea), și doar prin forțe personale de natură spirituală.
Pentru a-l învinge, omul nu se poate bizui decât pe sine.
Vedeți și echidnă, typhon.