Ce reprezintă aștrii?
În general, aștrii țin de calitățile de transcedență și de lumină care caracterizează cerul. Aceste atribute au o nuanță de regularitate inflexibilă, impusă de o rațiune totodată naturală și misterioasă. De remarcat este și faptul că ei sunt animați de o mișcare circulară, care este semnul perfecțiunii.
Prin urmare, aștrii sunt simboluri ale comportamentului perfect și regulat, cât și ale unei distante frumuseți ce nu cunoaște veștejirea.
Evoluția semnificațiilor de-a lungul timpului
În antichitate aceștia erau aproape divinizați. Apoi, s-a crezut chiar că mersul lor era îndrumat de îngeri. Au devenit, mai târziu, sălașul sufletelor oamenilor iluștri, după cum o afirmă Cicero în „Visul lui Scipio”.
Rugăciunea arhetipală închinată aștrilor
Au făcut obiectul nu numai al unor poeme, ci și al unor minunate rugăciuni. Ca dovadă a măreției atribuite acestora stă imnul înflăcărat închinat planetelor, pe care îl reproducem și noi în acest articol. Această rugăciune a fost scrisă de un evlavios eretic la începutul secolului al IV-lea.
El a fost autorul celui mai extins text de astrologie romană, Matheseos libri octo („Opt cărți de astrologie”), care a rămas în viață, scris în jurul anilor 334–337. Manuscrisele acestei lucrări îl identifică ca „cel mai tânăr” (iunior) sau „sicilianul” (Siculus). Craterul lunar Firmicus a fost numit în onoarea sa.
Ea exprimă simbolismul cosmic și moral atribuit planetelor printre astrologii mai mult sau mai puțin mistici ai primelor secole din era noastră:
Soarele nemăsurat de bun, nemăsurat de mare, care stai în mijlocul cerului, inteligență și moderator al lumii, domn și stăpân al tuturor lucrurilor, care faci să dureze veșnic strălucirile celorlalte stele răspândind pestele ele, cu dreaptă măsură, flacăra proprie tale lumini.
și tu, Selene, care, așezată în regiunea cea mai joasă a cerului, lună de lună, veșnic hrănită cu razele soarelui, strălucești cu slăvită măreție pentru a înveșnici semințele dătătoare de viață,
și tu, Saturn, care, așezat în vârful cel mai îndepărtat al cerului, te avânți, astru palid, într-o mișcare domoală, nepăsătoare,
și tu, Jupiter, locuitor al stâncii Tarpeiene, care prin măreția ta binecuvântată și mântuitoare, aduci mereu bucurie lumii și pământului, care păstrezi cârmuirea supremă a celui de-al doilea cerc celest,
și tu, Marte Gradivus, a cărui strălucire roșie ne umple întotdeauna de o groază sfântă, tu care ești așezat în al treilea cerc al cerului,
voi, în sfârșit, credincioși însoțitori ai Soarelui, Mercur și Venus,
prin armonia cârmuirii voastre, prin supunerea voastră în fața judecății Supremului Zeu care dăruiește suveranului nostru stăpân Constantin și nebiruiților lui fii, domnii și stăpânii noștri, o împărăție veșnică, faceți ca, peste copiii noștri și peste copiii copiilor noștri, ei să domnească neîntrerupt în vecii vecilor, pentru ca, alungând orice rău și orice durere, neamul omenesc să dobândească binefacerile unei păci și unei fericiri veșnice.
(Firmicus Maternus)
Vedeți și cer, lună, soare, stea
