Zbor

În mituri ( mai ales de revăzut mitul lui Icar) și în vise, zborul exprimă o dorință de sublimare, de căutare a unei armonii interioare, de depășire a conflictelor.

În mitologia greacă, **Icar** era fiul meșterului meșter Daedal, creatorul Labirintului. Icar și Daedalus încearcă să scape din Creta prin intermediul aripilor pe care Daedalus le-a construit din pene și ceară. Daedalus îl instruiește pe Icarus să zboare nici prea jos, nici prea sus, ca nu cumva umezeala mării să-i înfunde aripile sau căldura soarelui să le topească. Icar ignoră instrucțiunile lui Daedal de a nu zbura prea aproape de soare. Ceara din aripile lui Icar se topește. El cade din cer, cade în mare și se îneacă. Astfel scânteind idiomul, „nu zbura prea aproape de soare”.
Această temă tragică a eșecului în mâinile hubrisului conține asemănări cu cea a lui Phaethon.

Semnificația zborului în vise

Visele dominate de zbor se regăsesc mai ales la persoanele nevrotice, care nu prea sunt capabile să-și realizeze prin propriile puteri, dorințele de a se înălța. Semnifică, simbolic: a nu fi în stare să zbori. Cu cât crește și se intensifică această dorință, cu atât se transformă această neputință în neliniște. Mai mult de atât, trufia care a determinat-o se preface în culpabilitate. Visul avântului în zbor sfârșește într-un coșmar al căderii, dar de această dată în lumea realului.

Imaginea zborului este un substitut ireal al acțiunii care ar trebui întreprinsă.

Când nu știi, nu poți sau nu vrei s-o făptuiești, pretinzi ca visul să o realizeze. Astfel, persoana implicată crede că depășește impasul. Și totuși, trebuie reținut la activul dorinței. Visul de zbor, simbolul unei ascensiuni pe planul gândului sau al moralității, reprezintă o ascensiune mai mult imaginară și ambițioasă în comparație cu nevoile și mijloacele autentice.

Zborul, draperie a unei neputințe

Este ciudat să constați, în această perspectivă analitică a simbolului, că zborurile spațiale, proiectele interplanetare pot ascunde incapacitatea marilor națiuni industriale de a rezolva problemele umanitare ale dezvoltării economice și sociale. Asta dacă punem deoparte inteligența și eroismul pe care-l presupun aceste acțiuni. Neștiind, neputând sau nevoind să utilizeze imensele lor resurse, întru folosul omului, ele pornesc în zbor deasupra pământului. De remarcat că posibilitățile sunt aproape infinite.

Este trădată aici o întreagă psihologie colectivă în care voința de a-și afirma puterea în cer nu face decât să compenseze sentimentul neputinței de pe pământ.

Există ceva infantil în acest gigantism științific, care dovedește incapacitatea acestei societăți de a-și rezolva propriile probleme. Este de parcă societatea nu ar fi în stare să se asume pe sine, pentru a-și determina propriul destin.

Reînnoiește mitul lui Icar și fuge de sine crezând că se înalță spre cer.

Vedeți și Icar

Icar