Grăuntele care moare și se înmulțește este simbolul instabilității vegetației. Acesta este adesea menționat în Imnurile homerice.
Simbolismul său se ridică însă deasupra ritmurilor vegetației. Reușește să semnifice alternanța vieții și a morții, a vieții în lumea subpământeană și a celei duse în plină lumină, a negației manifestării și manifestării însăși.
Expresia „Dacă grăuntele nu piere” face referire la Cartea după Ioan din Biblie. Profetul afirmă: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă. Cine își iubește viaţa o va pierde și cine își urăște viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veșnică.”
Ritualurile inițiatice, în special în Misterele eleusine, au drept scop eliberarea de această alternanță și statornicia sufletului în lumină.
