Vesta simbolizează, în ideologia romană, focul sacru, al căminului domestic, precum și al cetății. Corespunde zeiței Hestia a grecilor și într-o oarecare măsură, zeului Agni al indienilor. Aceasta se află înconjurată de atențiile curtenitoare ale zeilor și, între altele, de cele ale frumosului Apollo și ale lui Poseidon. Vesta, însă, respinge toate propunerile lor, putând să-și păstreze fecioria chiar de la însuși Zeus.
Pictura Kylix cu cifre roșii de către Oltos.Ca. 510 î.Hr. Tarquinia, Muzeul Național de Arheologie.
Sunt reprezentați Vesta care ține o ramură cu fructe, și Ganimedes turnând vin lui Zeus.
Zeus i-a acordat cinstiri excepționale: ea își avea altarul în toate casele oamenilor și în templele tuturor zeilor… Hestia rămâne neclintită în Olimp. Așa cum căminul domestic este centrul religios al casei, tot astfel Hestia este centrul religios al lăcașului divin. Această încremenire a Hestiei o face să nu joace nici un rol în legende. Rămâne un principiu abstract, ideea de cămin, mai curând o zeitate personală.
La Roma, ea simbolizează de asemenea exigența cea mai absolută a purității. Jean Beaujeu descria că [Vesta] veghează la deznodământul oricărei acțiuni: însetată de puritate, ea întreține viața fără a o zămisli; este slujită de un grup de zece fecioare supuse unor interdicții foarte stricte( a căror violare atrage moartea): dacă greșesc pierzându-și fecioria, sunt zidite de vii într-un mormânt subteran… Este zeița căminelor și a împlinirilor.
Este important de constatat că orice victorie este plasată sub semnul acestei purități absolute. Vestalele simbolizează poate sacrificiul permanent prin care o veșnică candoare substituie păcatul veșnic al oamenilor sau le atrage protecție și succes.
Vedeți și feciorie.
