Lutul este un simbol al materiei informe: Amestecul dintre apă și pământ crează o pastă, plămadă. Pasta reprezintă una din schemele fundamentale ale materialismului. Și ni s-a părut întotdeauna ciudat faptul că filosofia a neglijat studiul acesteia, deoarece considerăm că lutul reprezintă cu adevărat o schemă a materialismului profund, în care forma e înlăturată, ștearsă, desființată.
Lutul pune problemele materialismului din perspectiva formelor elementare, pentru că eliberează intuiția de interesul și grija față de forme.
Mitul de creație prin lut este o temă miraculoasă a nașterii și un studiu științific. Este reiterat în mitologie, literatură și teoria modernă.
Acțiunea de a frământa aluatul simbolizează gestul de creație. Oarecum expune o voință bărbătească de a face ceva. Filozoful francez Gaston Bachelard nota că Frământarea aluatului intră, în mod obligatoriu, în relație cu o voință de putere cu totul specială, cu bucuria masculină de a pătrunde materia, de a pipăi interiorul substanțelor, de a cunoaște miezul semințelor, de învinge pământul în adâncime, așa cum biruie apa pământul, de a regăsi o forță elementară, de a lua parte la lupta elementelor, de a face parte dintr-o forță dizolvantă necruțătoare. Apoi începe acțiunea unificatoare, ce obține liantul, și gestul de a frământa, cu mișcările lui încete, într-un continuu progres, produce o bucurie aparte, mai puțin diabolică decât bucuria de dizolva; mâna simte nemijlocit că izbutește treptat să contopească apa cu pământul .
Pentru Bachelard obiectul științific ar trebui să fie construit diferit de științele pozitiviste, deoarece informațiile sunt în construcție continuă. Empirismul și raționalismul nu sunt privite ca dualism sau opoziție, ci complementare, prin urmare studiile a priori și a posteriori, sau cu alte cuvinte ale rațiunii și dialecticii, fac parte din cercetarea științifică.
De aceea putem înțelege plăcerea copiilor de a frământa diferite paste și compoziții. Totodată asemenea gesturi capătă și o valoare educativă. Lutul îmbină un dublu simbolism. Primul este cel al apei, care pătrunde în materia informă. Al doilea subliniază semnificația degetelor, care se cufundă în aluat. Nu este de trecut cu vederea că această artă a creației poate învălui un simbolism ce se poate încărca și de semnificații sexuale. Aceste note subtile au fost cum indicate și de Gaston Bachelard prin câteva exemple în „Teoria Imaginației Materiale”.
