De regulă, totemul i se dezvăluie individului printr-o viziune, în timp ce acesta îndeplinește ritualul de trecere al celei de-a doua coline; adică către adolescență. El un animal sau o plantă, alese drept protector sau călăuză, după modelul unui strămoș. Cu acesta se stabilește o legătură de rudenie, cu toate drepturile și datoriile pe care aceasta le presupune.
Cuvântul totem este un termen algonquin. Adevărata sa semnificație fiind aceea de înger păzitor sau de putere tutelară.
Sursa cuvântului Algonquin nu este clară. Unii spun că provine din cuvântul malecit care înseamnă „ei sunt rudele noastre”, ceea ce ar sugera că algonquinii făceau parte dintr-un grup larg de popoare native. Alții spun că Algonquin înseamnă „la locul pe care aruncă pești și anghile din arcul unei canoe”. O altă interpretare este „cei care dansează”.
Este înfățișat adesea în așa-zisul său săculeț cu leacuri sau este pictat pe veșmintele sau obiectele personale ale oamenilor, sub forma unui portret sau a unui simbol. În nici un caz nu este ereditar sau genealogic. După cum n-are nimic de-a face cu organizarea socială a tribului sau a cianului. Nu există nici o legătură între totemul, conceptul astfel, și fenomenul social al totemismului.
Totemismul a fost demult într-adevăr considerat ca fiind forma primitivă a oricărei religii și morale. Totemul este , în sine, o sursă generatoare de tabuuri și interdicții. Prin urmare, prin el s-au constituit prima legătură și primul model de organizare a societății omenești.
Fără a aluneca în aceste generalități abuzive, putem privi totemul ca pe simbolul unei legături de rudenie sau prin adopțiune, cu o colectivitate sau cu putere extra-umană.
Există o relație de apartenență, chiar de identificare, între inițiat și totemul său, respectiv sufletul echivalent din junglă. Prin ritualurile inițiatice, explică școala lui Jung, bărbatul tânăr intră în posesia sufletului său animal și în același timp, își sacrifică propria sa ființă animală, prin circumcizie. Prin acest dublu proces, el este admis în cercul totemic și reușește să își stabilizeze relația cu totemul său animal. Mai presus de toate devine bărbat și într-un sens și mai larg o ființă umană. Anumiți africani de pe coasta orientală îi descriau pe cei necircumciși ca pe niște animale. În perspectiva acestora, ei n-au primit nici sufletul animal, nici nu și-au sacrificat animalitatea. Cu alte cuvinte, se consideră că aspectul animal primează, dat fiind că nici latura umană, nici aspectul animal al sufletului celui necircumcis nu au devenit conștiente.
