În tradiția uralică, țitera a fost făcută de un vrăjitor din elemente eterogene, printre care figurează adesea oase de pește și de animal.
O pereche samoeză ( parte din conglomeratul uralic), originară din nordul Rusiei.
Când Orfeu cântă la țiteră, înteaga natură este răpită de încântare. De aici, posibil că, expresia cântul țiterei este folosită pentru a aminti cântecul păsărilor.
Orfeu (în limba greacă: Ορφεύς = Orfeus) a fost un muzician, poet și profet din mitologia greacă, fiul regelui trac Oeagrus și al muzei Calliope. După Pindar, tată îi era zeul Helios-Apollo, care i-a dăruit lira, instrument creat de ingeniosul Hermes. Cântăreț desăvârșit, personajul a devenit cu timpul arhetipul artistului. Legendele despre Orfeu fac referire la abilitatea sa de a fermeca prin muzica sa toate creaturile vii, dar și pietrele, încercările sale de a-și învia soția, Euridice, coborând după ea în infern, și moartea sa.
Țitera este un atribut al Terpsihorei, muza dansului, care traduce în gesturi sunetele instrumentului pentru a exprima aceleași emoții. Este de asemenea unul dintre atributele cumpătării, al acestei virtuți ce se întemeiază, ca și muzica, pe simțul măsurii.
În mitologia greacă, Terpsichore (/ tərpˈsɪkəriː /; Τερψιχόρη, „încântare în dans”) este una dintre cele nouă muze și zeița dansului și a corului. Își împrumută numele cuvântului „terpsichorean”, care înseamnă „a dansa sau se referă la dans”. De obicei este reprezentată așezată, ținând o lira, însoțind corurile dansatorilor cu muzica ei. Numele ei provine din cuvintele grecești τέρπω („încântare”) și χoρός („dans”).
Totodată mai este prin structura sa, un simbol al universului. Coardele sale corespund nivelurilor lumii, cutia sa închisă într-o parte și deschisă într-alta, precum carapacea țestoasei, reprezintă o legătura între pământ și cer, ca și zborul păsării sau răpirea muzicii. Țitera simbolizează cântul universului. Ar corespunde cu cosmologia pitagoriciană.
