Prințul simbolizează promisiunea unei puteri supreme. El este întâietatea printre semeni, oricare ar fi domeniul luat în considerație: un prinț al literelor, al artelor, al științei; prințesa poeților.
Făt Frumos o trezește pe Frumoasa din Pădurea adormită și Principesa îndepărtată stârnește visurile tinerilor. Comunica totodată și virtuțile regale în stare de adolescență, care nu sunt nici stăpânite, nici exercitate.
De prinț se leagă o idee de tinerețe și de strălucire. Face mai mult impresie de erou decât de înțelept. Îi sunt asociate mai curând marile fapte decât capacitatea de a menține ordinea. Prințul și prințesa sunt idealizarea bărbatului și a femeii, din multiple puncte de vedere: frumusețe, iubire, tinerețe și eroism. În basme, prințul este adesea victima vrăjitoarelor care-l transformă în monstru sau în animal și nu-și redobândește forma cea dintâi decât în urma strădaniilor unei iubiri eroice. De pildă, în Frumoasa și Bestia, prințul semnifică metamorfoza unui eu inferior într-un eu superior grație puterii iubirii.
Calitatea de prinț este răsplata unei iubiri totale, adică pe de-a-ntregul generoase.
Simbolul reține și un aspect întunecat. Lucifer este Prințul Întunericului. Purtătorul de lumină nu mai împrăștie vitalitate, ci umbră. Este corupția celui mai bun care devine cel mai rău. Calitatea de guvernator în mijlocul răului, al nopții, al morții, este starea extremă a lipsei de bine, de lumină și de viață: este inversul simbolului.
