Rebis este o figură metaforică publicată de Basile Valentin în lucrarea enigmatică, Tratatul despre Azoth, care datează din anul 1659. Rebis este simbolul androginului. Denumirea acestuia provine de la rebina.
Alchimiștii numesc Rebis prima infuzie al spiritului anorganic amestecat cu corpul său, spiritul organic. Acesta este făcut din două lucruri, și anume din mascul și din femelă, adică din dizolvant și din corpul solubil, deși în fond este același lucru și de aceeași materie… Filozofii au dat numele de Rebis și materiei operei din faza albedo, pentru că atunci este un mercur animat de suflul său, iar aceste două lucruri, ieșite din aceeași rădăcină sunt tot un omogen. Prin urmare, îl asimilează androginului: materie care este sieși suficientă pentru a naște copilul regal mai perfect decât părinții săi.
Când ia forma unui ou, Rebis scoate în evidență oul filozofic al alchimiștilor, precum și oul cosmic. Separarea în două părți, a acestuia din urmă, corespunde manifestării prin polarizare a Unității primordiale. „Sămânța” acestui ou este sigur o expresie androgină. Jumătatea feminină are deasupra sa luna și ține în mână echerul.Pe când jumătatea masculină, deasupra căreia se află Soarele, ține compasul. Așadar, nu există schimb hierogamic de caracteristici ca în cazul foarte asemănător al lui Fuxi și al lui Nuwa. Rebis, după cum spune Tabla de Smarald, este generat de Soare și de Lună. Acesta cumulează virtuțile esențialmente unite, dar focalizate în mod exterior, ale Cerului și ale Pământului. Dragonul deasupra căruia se află androginul, o altă formă de înrudire cu simbolul chinezesc, reprezintă forma acestuia de manifestare.
