Persefona este fiica lui Zeus și a lui Demeter. Zeiță a fecundității, Platon spunea despre ea că „dă hrană ca o mamă”. Conform unei alte tradiții, Persefona ar fi fiica lui Zeus și a lui Styx, nimfa fluviului infernal.
Simbolismul Persefonei reunește ambele legende, căci zeița petrece trei anotimpuri pe pământ și unul în Infern. Ea întruchipează astfel alternanța anotimpurilor. Trei luni pe an, corespunzătoare iernii, Persefona redevine soția lui Hades, zeul Infernului, unchiul răpitorului și totodată soțul ei.
Hades are pe lângă toate titlurile enumerate și rol de temnicer al zeiței. Acest aspect fiind evidențiat în capacitatea lui de a o îmbia pe Persefona să mănânce o sămânță de rodie, condamnând-o astfel să nu-l mai părăsească.
În timpul șederilor sale pământești, Persefona s-ar fi îndrăgostit de Adonis pe care l-a adus cu sine în Infern. Ar fi excesiv s-o considerăm exclusiv o zeiță a Infernului. Ea este de fapt, într-un sens mitic, întruchiparea parabolei: dacă grâul nu moare, nici seceriș nu va fi.
La Roma, Persefona a fost identificată cu Proserpina. Mai era numită și Cora, fata tânără. Joacă un rol important în religiile cu mistere și mai ales în ritualurile inițiatice de la Eleusis, unde l-ar putea simboliza pe candidatul la inițiere care trece prin moarte pentru a renaște, prin Infern pentru a urca la Cer.