Ce semnifică perla?
Perla este un simbol lunar, legat de apă și de femeie. Caracterul constant al semnificațiilor sale este la fel de impresionant ca și universalitatea acestora. Acest lucru a fost sublim arătat, în diferite lucrări, de Mircea Eliade și de numeroși etnologi.
Născută din ape sau din lună, descoperită într-o scoică, perla reprezintă principiul yin. Ea este însăși simbolul esențial al feminității creatoare. Mircea Eliade afirma în „Tratatul istoric al religiilor” : Simbolismul sexual al scoicii îi transmite toate puterile pe care le implică aceasta; în sfârșit, asemănarea dintre perlă ș fetus îi conferă perlei proprietăți genezice și obstretice„.
Călăuza incertitudinilor ce înconjoară moartea
În Orient și nu numai, proprietățile sale afrodisiace, fecundante, dar și de talisman prevalează asupra celorlalte.
Pusă într-un mormânt, perla regenerează trupul mortului, inserându-l pe acesta într-un ritm cosmic, prin excelență ciclic, care presupune, întocmai ca fazele lunii, naștere, viață, moarte, renaștere.
Saṃsāra este un cuvânt sanscrit / pali care înseamnă „lume”. Este, de asemenea, conceptul de renaștere și „ciclicitate a vieții, materiei, existenței”, o credință fundamentală a majorității religiilor indiene.
Perla vedică, fiica Somei, prelungește viața. Ea este și în China, simbolul nemuririi. Veșmântul împodobit cu perle, sau perlele vârâte în orificiile cadavrului (cum se întâmplă în unele provincii din India), îl împiedică pe acesta să se descompună. La fel se întâmplă cu jadul și cu aurul. De remarcat că mărgăritarul la naștere întocmai ca jadul, este înzestrat cu aceleași puteri și slujește acelorași întrebuințări.
Despre indienii din America, Streeter scrie că, la fel ca în Egipt pe vremea Cleopatrei, în Florida mormintele regilor erau împodobite cu perle. Soldații lui Soto au descoperit, într-unul din marile temple, niște sicrie de lemn în care zăceau, îmbălsămați, niște morți; lângă ei se aflau niște coșulețe pline cu perle. Datini analoage au mai fost semnalate și în Virginia sau în Mexic.
Același simbolism apare și în întrebuințarea perlelor artificiale. În jertfele și ceremoniile funerare din Laos, Madeleine Colani precizează că morților li se pun perle pentru viața din ceruri. Acestea sunt vârâte în orificiile naturale ale cadavrului. Astăzi morții sunt îngropați cu cingători, bonete și haine împodobite cu mărgele.
Perla, nu doar un simplu panaceu
Mircea Eliade afirma : „din triplul simbolism Lună-Ape-Femeie decurg toate proprietățile magice ale perlei medicinale, ginecologice, funerare.„
Așa de pildă, în India, perla slujește drept remediu. Ea este utilizată împotriva hemoragiilor, a icterului, a nebuniei, a otrăvirilor, a bolilor deochi, a tuberculozei. Terapeutica hindusă modernă utilizează în continuare praful de perle pentru proprietățile sale revigorante și afrodisiace.
În Europa, ea este folosită în medicină pentru tratarea melancoliei, a epilepsiei, a demenței.
În China, medicina se folosea numai de perla virgină, negăurită, despre care se credea că poate vindeca toate bolile de ochi. Medicina arabă atribuia periei virtuți identice.
Simbolismul perlei capătă noi nuanțe în scrierile religioase
O dată cu creștinismul și gnoticismul, simbolismul perlei se îmbogățește și se complică, fără ca totuși să devieze de la orientarea sa dintâi.
În Faptele lui Toma celebrul text gnostic, căutarea perlei simbolizează drama spirituală a căderii omului și a mântuirii lui. În final, această căutare semnifică misterul transcendentului devenit vizibil, manifestarea lui Dumnezeu în Cosmos.
Introducerea afirmă: „Acestea sunt cuvintele ascunse pe care le-a spus Isus cel viu și Didymos Iuda Toma le-a scris”. Didymus (grecesc) și Thomas (aramaic) înseamnă ambii „gemeni”.
Evanghelia lui Toma este foarte diferită ca ton și structură față de alte apocrife ale Noului Testament și de cele patru Evanghelii canonice. Spre deosebire de Evangheliile canonice, nu este o relatare narativă a vieții lui Isus; în schimb, constă din logii (ziceri) atribuite lui Iisus, uneori de sine stătător, alteori încorporate în scurte dialoguri sau pilde.
De la descoperirea sa, mulți cercetători au văzut-o ca dovadă în sprijinul existenței unei „surse Q”, care ar fi putut fi foarte asemănătoare în forma sa ca o colecție de ziceri ale lui Isus fără nicio relatare a faptelor sale sau a vieții și morții sale , denumit „Evanghelia zicerii”.
Sfântul Efrem utilizează acest mit străvechi pentru a ilustra atât Neprihănita Zămislire, cât și nașterea spirituală a lui Hristos prin botezul focului. Origene reia identificarea lui Hristos cu o perlă. El este urmat de numeroși alții autori.
Perla joacă un rol de centru mistic. Ea simbolizează sublimarea instinctelor, spiritualizarea materiei, transfigurarea elementelor, capătul luminos al evoluției. Ea seamănă cu omul sferic al lui Platon, imagine a perfecțiunii ideale de la originile și de la sfârșitul existenței omului.
Musulmanii îl reprezintă pe cel ales ajuns în rai, ca închis într-o perlă, în tovărășia unei hurii. Perla este atributul perfecțiunii îngerești, a unei perfecțiuni însă nu date, ci dobândite printr-o prefacere.
Perla este rară, pură, prețioasă. Pură, pentru că este considerată drept desăvârșită, deoarece este albă și deși a fost culeasă dintr-o apă murdară sau dintr-o scoică grosolană, nu este întinată. Prețioasă, căci ea întruchipează Împărăția cerurilor ( Matei 13, 45-46). Prin acea perlă pe care o poți dobândi vânzându-ți tot avutul trebuie înțeleasă, ne învață Diadoh din Photike, lumina intelectuală în inimă, viziunea extatică. Atingem aici noțiunea de perlă ascunsă în scoica ei: dobândirea ei- întocmai ca aceea a adevărului, a cunoașterii- cere efort. Pentru Shabestari, perla sau mărgăritarul, este știința inimii: când gnosticul a descoperit mărgăritarul el a adus la îndeplinire menirea vieții lui. Căpetenia Orientului din Faptele lui Toma caută perla așa cum Perceval caută Graalul. Odată obținută, această perlă nu trebuie aruncată la perlă ( Matei 7, 6).
Cunoașterea nu trebuie încredințată la întâmplare celor ce nu sunt vrednici să o primească. Simbolul este mărgăritarul limbajului, ascuns în cochilia cuvintelor.
Nașterea perlei
Perla, spun legendele, ia naștere ca efect al fulgerului, sau prin căderea unei picături de rouă într-o scoică. Ea este, în orice caz, urma unei lucrări cerești și embrionul unei nașteri- trupești sau spirituale- cum este bindu în scoica lui, ori perla- Afrodita în cochilia ei. Miturile persane asociază perla cu manifestarea primordială. Perla, în scoica ei, este aidoma duhului ascuns în noapte.
Asociată în mod firesc cu elementul Apă- și păzită de balauri, în străfundurile mării-, perla se leagă și de lună. Atharva Veda spune că perla este fiica Somei– care este deopotrivă luna și băutură dătătoare de nemurire. În China antică, se observă o prefacere a perlelor, dar și a animalelor acvatice, ce au loc paralel cu fazele lunii. Perla luminoasă își lua strălucirea de la lună. Ea se păzea de foc. Dar ea este și apă și foc, întruchiparea spiritului ce ia naștere în sânul materiei.
Un simbol de ordin analog este acela al mărgelelor înșirate pe o ață. Așa sunt mătăniile sūtrātmā , înlănțuirea lumilor, pătrunse și legate între ele de Atmā, spiritul universal. Astfel, șiragul de mărgele simbolizează unitatea cosmică a multiplului, integrarea elementelor disociate ale unei ființe în unitatea persoanei, legătura spirituală dintre două sau mai multe ființe. Șiragul rupt însă este imaginea persoanei dezintegrate, a Universului răsturnat, a unității sparte.
Implicațiile perlei în cultura persană
Perla are o valoare simbolică deosebit de bogată în Iran, atât din punctul de vedere al sociologiei, cât și din acel al istoriei religiilor.
După o legendă reluată de Saadi( poet persan din secolul al XIII-lea) în Bustan, perla este considerată drept o picătură de ploaie căzută din cer într-o scoică, care se ridică la suprafața mării și se întredeschide ca să o primească. Această picătură de apă, această sămânță cerească devine perlă.
Această legendă își are sursa în folclorul persan și constituie o temă frecventă în literatură. Se citează de altfel un hadith al Profetului. Slujitorii lui Dumnezeu sunt aidoma ploii care, când cade pe pământ, face să crească grâul, iar când cade în mare, dă naștere mărgăritarelor.
În concepția cosmogonică a așa-numiților Ah-i Haqq( „Credincioșii Adevărului”, în Iran), la început nu exista nici o altă făptură decât Adevărul suprem, unic, viu și minunat. El își avea lăcaș înlăuntrul perlei, iar esența lui era ascunsă. Perla stătea în scoica, iar scoica în mare, și valurile mării acopereau totul.
Astfel, într-o poezie din Sekandarnama, Nizami vorbește despre zămislirea lui Alexandru ca despre formarea unei perle împărătești într-o scoică fecundată de ploaie primăvara.
Înșiruirea taților și a fiilor dintr-un neam este adesea comparată cu un șirag de perle ( durr-l manzum). Aceeași imagine este folosită și în legătură cu înșiruirea cuvintelor în versuri. În literatura persană prin perlă se înțelege un gând ales, atât prin frumusețea lui, cât și prin faptul de a fi rodul geniului creator al autorului său. Se spune, de pildă, că un gând ales este mai fin decât o perlă rară. Despre cineva care rostește cuvinte strălucite, se spune că împrăștie perle sclipitoare cu buzele-i de cornalină. A înșira perle pe ață înseamnă a face versuri.
În sens mistic, perla este luată și drept simbol al iluminării și nașterii spirituale. Putem cita îndeosebi vestita Cântare a Perlei din Faptele lui Toma. Misticul caută necontenit să-și atingă idealul sau țelul, perla idealului. Căutarea perlei înseamnă căutarea Esenței sublime ascunse în Sine. Imaginea arhetipală a perlei evocă ceea ce este neprihănit, ascuns, vârât în adâncuri, greu de atins. Perla desemnează Coranul, știința, copilul. Dacă cineva visează că străpunge o perlă, înseamnă că va comenta bine Coranul.Dacă visează că vinde o perlă, înseamnă că, mulțumită lui, binefacerile științei se vor răspândi în lume. Hafez vorbește despre perla pe care scoica timpului și spațiului n-o poate ține închisă. Hariri proslăvește perla Căii mistice, ascunsă în scoica Legii.
O versiune a parabolei apare și în Evanghelia gnostică a lui Toma. În gândirea gnostică, perla poate să-l reprezinte pe Hristos sau pe sinele adevărat. În Faptele Gnostice ale lui Petru și ale celor Doisprezece, găsite împreună cu Evanghelia lui Toma în biblioteca Nag Hammadi, negustorul de perle călător Lithargoel este în cele din urmă revelat a fi Iisus.
În Orient și mai cu seamă în Persia, perla are, în general, un caracter nobil ce decurge din sacralitatea ei. Ea împodobește de aceea coroanele regilor. Urme ale acestui caracter se regăsesc în podoabele cu perle-mai ales cerceii cu perle rare și de preț: noblețea perlei se răsfrânge întrucâtva asupra celui ce o poartă.
În simbolistica onirică orientală, perla își păstrează caracteristicile proprii și este interpretată de obicei drept copilul, soția ori concubina. Mai mult de atât, perla poate simboliza știința și bogăția.
