Obsidian - Simbolistica.com

Obsidian

Obsidian

Obsidianul este o rocă de culoare verde închis, a cărei origine este încă incertă. Are o duritate ridicată și capătă caractere splendide după șlefuire. Obsidianul se găsește în regiunile vulcanice și la marginea pustiurilor. A fost mult folosită de artiștii egipteni. În epoca preelenică, așchiile de obsidian care se desprindeau prin lovire, serveau la fabricarea de răzuitoare, cuțite, vârfuri de lance. Spre sfârșitul epocii bronzului, metalul a luat locul obsidianului. Simbolismul acestei pietre este legat de acela al cremenei.

Lamele de silex se foloseau la producerea scânteii cu care se aprindea pulberea pentru archebuze și praful primelor puști.

Silexul sau obsidianul, material ce demult era folosit pentru confecționarea cuțitelor pentru sacrificii, și-a păstrat valoarea magică benefică la Indienii din America Centrală. El este utilizat pentru a conjura farmecele și spiritele rele.

În gândirea mexicană, silexul se înrudește cu frigul, cu noaptea, cu tărâmul morții, cu nordul. Anii-silex sunt dominați de acest simbolism care aduce cu sine uscăciune, secetă, foamete. În gliptica maya, silexul are drept substituit mâna. În Mexic este divinizat, fiind considerat fiul cuplului primordial, care a patronat creația( doamna dualității).

Asocierea unor funcții opuse în cuprinsul aceluiași simbol este ilustrată practica aztecilor care, pentru a grăbi cicatrizarea unei răni, aplica o alifie ce conține praf de obsidian. Deși deține calitatea de a tăia carnea omeneascp, obsidianul are și darul de a face ca rana să se închidă.

Eminentul antropolog francez Jacques Soustelle rezumă această tradiție străveche în lucrarea sa clasică „Viața de zi cu zi a aztecilor în ajunul cuceririi spaniole”:
„Medicii mexicani au înțeles utilizarea tratamentului bazat pe o anumită cunoaștere a corpului uman – o cunoaștere care a fost răspândită fără îndoială într-o țară cu sacrificii umane atât de frecvente – și a proprietăților plantelor și mineralelor. Au redus fracturile și au despicat membrele rupte. Erau isteți la pacienții care sângerau cu lancete de obsidian. Au pus tencuieli de înmuiere pe abcese și obsidian fin măcinat pe răni – „Măcinată ca făina, această piatră răspândită pe rănile și rănile recente, le vindecă foarte repede” [Sahagún] ”’.
Dar s-a consumat de fapt ca băutură …?!
Postări relevante