Jad

Jadul, întocmai ca aurul, este încărcat cu yang, care reprezintă energie cosmică. Fiind un simbol al yang-ului, el este înzestrat cu calități solare, imperiale, indestructibile.

Simbolismul protector

Datorită acestui simbolism înalt apreciat, rolul său a fost unul însemnat în China arhaică. Alchimistul Ge-Hong afirma în una din memoriile sale : În ordinea socială(jadul) întruchipează ordinea și puterea; în medicină, este considerat drept panaceu și absorbit pentru a determina o regenerare a trupului; socotit o hrană a spiritelor și putând conform credințelor taoiste, să asigure nemurirea, joacă un rol important în alchimie și în practicile funerare: dacă se introduce aur și jad în cele nouă orificii ale cadavrului, va fi ferit de putrezire .

Dezvăluiri recente au pus în evidență noi izvoare istorice. Printre acestea se numără și Tratatul Tao Hongjing din secolul al V-lea, care confirmă ideea și iterează ritualurile amintite de Ge-Hong: conform tradiției dinastiei Han, prinții și seniorii erau înmormântați cu hainele lor împodobite cu perle, în teci de jad menite să le pună trupul la adăpost de descompunere.

**Tao Hongjing** a fost un mare savant care și-a dedicat o mare parte din eforturile sale studierii ierburilor. Contribuția sa principală la medicina chineză a fost recuperarea și reamenajarea primei ierburi formale Sheng Neng Pen-T’sao Ching. El a colectat înregistrările fragmentare și le-a aranjat împreună. Apoi a dublat numărul de intrări de plante (adăugând încă 365 de plante care erau folosite în acel moment). În plus, el a împărțit ierburile în trei clase *timpul pentru a vindeca o boală sau simptom*. Ele erau superioară (care ar promova longevitatea dacă se va lua mult timp), mijlocie (care ar putea fi utilizată pentru tratarea bolilor și promovarea sănătății) și inferioară (cele care ar trebui utilizate pentru o perioadă scurtă de timp) . De asemenea, a clasificat ierburile în funcție de sursele de bază, enumerând șapte (de exemplu, ierburi, animale, pietre, legume etc.).

Jadul, prin calitățile sale materializează principiul yang și ferește trupul de orice descompunere. Pe de altă parte, perlele sunt deținătoare ale yin-ului, și asigură răposatului o nouă naștere.

*Costum de înmormântare de jad al lui Liu Sui, prințul lui Liang, din vestul Hanului, realizat cu 2.008 bucăți de jad*

Originea denumirii

Denumirea de jad se pare că a venit din Spania și evocă folosirea acestui mineral în civilizațiile precolumbiene. În mod normal există o diferențiere, între jadeite și nefrite. Nefritele sunt astfel numite datorită utilizării lor în terapeutica occidentală în patologiile renale. Această nuanță nu apare, însă, în vechiul termen chinez yù, care face referință doar la frumusețea pietrei. Mai mult de atât, jadeitele au înlocuit nefritele în China de abia în secolul al XVIII-lea. Acest lucru s-a produs odată cu afirmarea dinastiei nelegitime Qing, mișcare ce este desigur semnificativă, întrucât este arhicunoscut că jadul este legat de exercitarea împuternicirii cerești.

Metaforă a calităților

Grație frumuseții sale, jadul a devenit simbol al perfecțiunii, a celor cinci virtuți transcedentale: bunăvoința, transparență, sinceritate, permanență, puritate. Conform tratatului Liji, piatra semiprețioasă este întruchiparea a celor mai multe calități morale: bunătate, prudență, dreptate, urbanitate, armonie, sinceritate, bună-credință. Mai mult de atât este atributul cerului, al pământului, al virtuții și a căii virtuții.

**Cartea riturilor**, cunoscută și sub numele de Liji, este o colecție de texte care descriu formele sociale, administrația și riturile ceremoniale ale dinastiei Zhou așa cum au fost înțelese în statele războinice și în perioadele timpurii Han. Cartea riturilor, împreună cu riturile lui Zhou (Zhōulǐ) și Cartea etichetei și riturilor sunt împreună cunoscute sub numele de „Trei Li”.

Jadul reprezintă blândețe, căldură, prețiozitate. Doar remarcarea vizuală a jadului sau atingerea acestuia te îndeamnă la virtute. Mai trebuie amintit că îndemnul provine succesiv de la vedere-contemplare, apoi de la atingere-percepția sensibilă și nu în ultimul rând chiar prin intermediul sonorității sale. Ofițerii aduși la Curte purtau bucăți de jad la cingători, a căror sonoritate era stabilită cu precizie. Sunetul pe care-l produceau, când mergeau cu carul lor, îi menținea pe calea dreaptă și le întărea cinstea. Într-adevăr, această sonoritate este ecoul celei care reglează armonia între Cer și Pământ. De aceea jadul sub formă de disc, bi, găurit în centru simbolizează cerul.

Simbol al funcției regale, încă din cea mai veche antichitate, pecetea imperială este întocmită din jad. Transmiterea acesteia echivala, practic, cu cea a unui mandat.

Simbolismul din spatele caligrafiei

În scrierea mandarină jadul este ilustrat prin intermediul carcterului yù. Acesta, cu excepția unui mic detaliu, este asemănător cu caracterul wáng, ce-l desemnează pe însuși Regele, cel care îndeplinește funcția supremă. De fapt, yù este chiar rădăcina lui wáng și prin urmare se poate afirma că jadul îl face pe Rege.

玉(jad) 王(rege)

Acest caracter este format din trei trăsături orizontale paralele legate printr-o tijă verticală. El este unanim considerat a fi imaginea Triadei supreme, Cerul, Omul și Pământul, unite prin Axa Lumii sau prin Cale. Calea centrală(zhangdao) este identificată cu Calea regală (wangdao), iar Dong Zhongshu însemna legat de acest aspect că Unul- care-i reunește pe toți trei- este regele.

Așadar, wáng se afirmă grafic drept fiul Cerului și al Pământului. Același lucru devine valabil și pentru yù. Există anumite mituri care afirmă despre jad că se formează în pământ sub efectul trăsnetului, adică al activității cerești. Această concepere cosmică se reîntâlnește în imaginea formării Embrionului Nemuritorului, rezultatul unei alchimii interioare. Jadul lui Bianho, cu care s-a putut fabrica palladiumul dinastiei Zhou, nu-i fusese oare relevat de o pasăre phoenix?

Cei **Opt Nemuritori** sunt un grup de legendari xian („nemuritori”) din mitologia chineză. Puterea fiecărui nemuritor poate fi transferată pe un vas care poate da viață sau distruge răul. Împreună, aceste opt nave sunt numite „Covert Eight Immortals”. Se spune că majoritatea dintre ei s-au născut în Dinastia Tang sau Song. Sunt venerați de taoiști și sunt, de asemenea, un element popular în cultura seculară chineză. Se spune că locuiesc pe un grup de cinci insule din Marea Bohai, care include Muntele Penglai.

Originea nemuririi

Alchimiștii mai consemnează că jadul se formează în matricea pământeană în urma maturației lente a unui embrion de piatră. Această formare face ca jadul să fie identificat, din punctul lor de vedere, cu aurul. Totodată, jadul descrierilor fabuloase este întotdeauna alb. Albul într-o manieră metaforică este culoarea aurului alchimic, iar această alăturare jad-alb face trimitere la Piatra filosofală. Jadul devine simbol al nemuririi.

Jadul se găsește abundent în locurile unde își petrec timpul Nemuritorii. Ca elixir de viață lungă, se consumă sub forma de praf lichefiat sau amestecat cu rouă și adunat într-o cupă de jad. Anumite obiecte, așezate în mormânt și acoperite cu caractere de jad, permit sufletului decedat să se nască din nou. Jadul sau aurul le dă viață statuilor votive unde este integrat. Să nu uităm că jadul și aurul sunt yang-ul esențial, prin urmare ele contribuie la restaurarea ființei, la întoarcerea ei la starea primordială.

Luând în considerare consemnările mai multor exegeți, caracterul yù primitiv era compus din trei piese de jad. Acestea erau perforate și reunite printr-un fir sau printr-o tijă. Dacă este așa, atunci avem o creionare cât mai exactă a altarului vedic primitiv, ale cărui trei piese corespundeau celor trei lumi ( Pământul, lumea intermediară, Cerul), tija, figurând Axa cosmică.

Simbolismul din America Centrală

În America Centrală, jadul simbolizează sufletul, spiritul, inima sau sâmburele unei ființe. Prin analogie, el este asimilat cu osul. Regăsim, de asemenea, în Mexic obiceiul de a pune o piatră de jad în gura celor morți.

După Krickeberg jadul, în vechiul Mexic, era un simbol al apei și al vegetației țâșnitoare datorită culorii sale verde-albăstruie și a luminozității sale translucide. În civilizația olmecă, esențialul mobilierului funerar este format din obiecte de jad. În perioada clasică mezzo-americană, preoții aduceau ca ofrandă zeilor ploilor și al hranei apă prețioasă conținând bucățele minuscule sau praf de jad. Jadul, simbol al ploii fecundatoare la populația maya, devine prin extensie simbol al sângelui și cel al anului nou.

Misterioasa **civilizație olmecă,** *este* situată în Mexicul antic. Ea a prosperat în Mesoamerica preclasică (formativă) și este considerată, în general, precursoarea tuturor culturilor mezoamericane, inclusiv Maya și Aztecii. Cu Fiind în inima Golfului Mexic, influența olmecă și activitatea comercială s-au răspândit începând cu anul 1200 î.Hr.. Aceasta a ajuns chiar la sud până în Nicaragua actuală. Complexe sacre monumentale, sculpturi masive din piatră, jocuri cu minge, băutură de ciocolată și zei ai animalelor au fost toate caracteristici ale culturii olmece . Toate acestea au fost transmise acelor popoare care au urmat această primă mare civilizație mezoamericană.

Sub numele de Chalchiuatl, apa prețioasă, jadul verde simbolizează sângele ce țâșnește din victimele sacrificiilor omenești oferite soarelui și zeului ploilor întru regenerescența lor.

O reprezentare evidentă, la nivel mondial, a forțelor naturale ale vieții este sângele, iar această viziune este foarte dominantă și consecventă în cazul aztec. Ca și în mitul lor paradigmatic, vechii zei au trebuit să se sacrifice în întunericul Teotihuacanului. Au fost nevoiți să-și varsă propriul sânge pentru a-l face pe al cincilea soare să se miște. Prin urmare, este de asemenea necesar ca aztecii să mențină „soarele” Tonatiuh în mișcare printr-o aprovizionare repetată și neîncetată cu așa-numitul „lichid prețios” (**chalchiuatl**) de sânge uman. La fel, mai multe ritualuri individuale implicau răni pentru extragerea sângelui (de exemplu, în urechi). Totuși sacrificiul de sânge nu a fost singura formă de ritual. Aztecii au folosit, de asemenea, flori, ofrande arse, rășină de copal (tămâie), dans și muzică, dar așa cum sugerează deja termenul chalchiuatl, sângele uman ar fi trebuit să fie cea mai „prețioasă” și eficientă susținere a vieții.

Atributele din cultura africană

Același sens simbolic este acordat pietrelor verzi în tradițiile popoarelor africane. Astfel, într-un mit dogon, un geniu al apelor iese dintr-un râu umflat de ploaie cu capul încins cu un șarpe ploaie-verde. Atunci când geniul iese din apă, el ia înfățișarea unei femei, iar șarpele se transformă într-o piatră verde pe care și-o leagă de gât. Astfel de pietre, înzestrate cu o valoare sacră, legată de fertilitate, se păstrează în continuare în sanctuarele sudaneze.

Simbolismul foarte important al jadului-obiect este tratat în articolul destinat inelului.

Vedeți și inel, aur, perlă.

aur inel perlă