Ierburile sunt un simbol a tot ceea ce întremează înzdrăvenește și vindecă, ierburile redau oamenilor sănătate, bărbăție și fecunditate. Se spune că zeii ar fi fost cei care le-ar fi descoperit calitățile curative. Mircea Eliade face legătura între simbolistica lor și cea a Arborelui Vieții.
În general, ierburile sunt adesea ocazia unor teofanii ale zeităților rodniciei:
O, Ierburi, o mume, vouă mă închin ca unor zeități.
Ierburile ușurează nașterile, întăresc puterea genetică, asigură rodnicie și bogăție. Aceasta explică cum de se ajunge la recomandarea de a sacrifica nu numai animale, dar și plante.
În bretonă, unul din numele ierbii, louzaouenn, mai are și astăzi la plural sensul arhaic de leac. Medicina celtică primitivă se folosea mult de ierburi medicinale, iar originea tradiției este mitică deoarece ( incantațiile ne fiind decât un mijloc auxiliar) ierburile sunt cele care-i confereau virtuți curative fântânii dătătoare de sănătate( Slante) a lui Tuatha de Dannan în povestirea bătăliei de la Mag Tured. Simbolismul ierbii se asociază cu cel al fântânii.
„A culca ierburile pe pământ” înseamnă a-și nimici dușmanii în epopeile eschimoșilor din Asia.
Vedeți și arbore, fântână.
