A face gol în sine înseamnă a se elibera de amalgamul de imagini, dorințe și emoții. Acesta este sensul simbolic pe care misticii și poeții îl acordă acestei expresii .
Mai înseamnă a evada din roata existențelor efemere, a resimți doar setea de absolut. Acesta este drumul, conform lui Novalis, care deschide spre interior porțile adevăratei vieți.
Jacques Maritain punctează, din punct de vedere filosofic: spunând vid, abolire, negare, dezgolire, se indică o realitate în acțiune, plină de vitalitate, actuația ultimă prin care și în care se consumă vidul… Este vorba aici de o energie, de un act absolut imanent…actul abolirii oricărui act. Este de fapt introducerea rodnică a experienței Sinelui. Acest act este însoțit de fiecare dată de o anume satisfacție spirituală.
Potrivit școlii budiste de Mijloc, realizarea goliciunea discursului duce la experiența de necomunicat a naturii lui Buddha.
Cuvântul „vid” este cel mai bine cunoscut pentru locul său central în Sutra Inimii a tradiției Mahayana. „Forma este vid; vidul este formă ”, o frază care se repetă și pentru celelalte patru agregate care ne construiesc ideea de sine: sentiment, percepție, formațiuni și conștiință. Sutra continuă spunând că „vidul este natura tuturor lucrurilor”, extinzând astfel înțelegerea psihologică că o persoană este goală de sine până la înțelegerea metafizică cuprinzătoare că toate fenomenele sunt goale de auto-natură.
