Ce semnifică gâtul?
Gâtul, mai mult decât o simplă articulație
Pentru negrii kuba din Congo, gâtul este sediul celei dintâi dintre articulațiile corpului uman. Aceste surse de mobilitate, într-un sens mai profund, determină prin jocul lor un mijloc prin care circulă energia generatoare.
Kuba cultivă porumb (porumb), manioc, mei, arahide (arahide) și fasole ca elemente de bază. S-au ținut departe de viața modernă și puțini au emigrat sau s-au angajat în ocupații în stil european. Kuba este unită într-un regat, condus de grupul central Bushongo, care a apărut în jurul anului 1600.
Spiritele naturii, spiritele regilor morți și vrăjitoria domină religia Kuba. Aproape toate obiectele de uz zilnic sunt decorate, iar figurinele din lemn sculptate, măștile de inițiere, cupele și pânza de rafia frumos brodată țesută manual sunt apreciate în special pentru export.
Această articulație a gâtului este cea dintâi în care se manifestă viața nou-născutului. În mod invers, în ea se concentrează cea din urmă manifestare vitală muribundului. În acel moment, energia generatoare urcă lanțul articulațiilor.
Gâtul, sălaș al sufletului
Indienii guarani apapocuva din Brazilia situează în gât sufletul animal al omului. Astfel, un om poate avea un temperament blând atunci când are un suflet fluture sau va stăpâni un temperament sălbatic atunci când posedă un suflet de jaguar.
Gâtul simbolizează comunicarea sufletului cu trupul.
Multiple metafore pentru gât
Poezia galantă arabo-persană acordă gâtului următoarele cinci calificative: arbore de camfor( din pricina parfumului și a trunchiului său cel zvelt), lumânare, pieptene de fildeș, ramură înflorită și bară de argint, precum în acest vers:
Oricine își așază mâna pe gâtul frumoasei mele turcoaice, e prins de pofta arzătoare de a poseda această bară de argint.
În toate aceste trei exemple născute de culturi complet independente, gâtul ocupă un loc privilegiat în corpul uman, fie că reprezintă sediul vieții, al sufletului sau al frumuseții.
