Bacantele sau furioasele, impetuoasele Menade sunt femei care erau îndrăgostite de Dionysos si care se dedicau cu patimă cultului. Acestea, uneori, ajungeau să își piardă mințile și chiar viața.
Putem citi, în acest sens, la greci, tragedia lui Euripide, Bacantele, iar la romani, descrierea dramatică dată de Titus Livius. Practicilor lor stranii, răspândite în întreg bazinul mediteranean, li s-a dat numele de orgiasm sau menadism, anumite scene evocând uneori celebrele descrieri medicale ale isteriei.
Bacantele simbolizează dorința maladivă de a iubi și de a fi pătrunse de zeul Iubirii, precum și irezistibila atracție pentru această nebunie, care este un fel de armă magică a zeului.