Bătrânețea este un semn de înțelepciune și de virtute (presbiterii sunt la origine bătrâni, adică înțelepți și călăuze). Mai mult de atât, în China bătrânii s-au bucurat întotdeauna de respect. Toate acestea se datorează faptului că oamenii în vârstă sunt o prefigurare a longevității, un tezaur de experiență și de reflecție, care nu constituie decât o imagine imperfectă a nemuririi.
Ca atare, conform tradiției, Laozi s-a născut cu părul alb și are înfățișarea unui moșneag, de unde și numele său, care semnifică Dascăl Bătrân. Și taoismul din timpul dinastiei Han cunoaște o divinitate supremă, numită Huanglajun, adică Seniorul Bătrân galben. El este o expresie pur simbolică, pe care H. Maspero a asemănat-o cu Cel Vechi de zile, la care s-ar putea adăuga Bătrânul de pe Munte, al druizilor.
În Apocalipsă, Logosul este înfățișat cu părul alb, ceea ce este o dată în plus semnul nemuririi.
A încerca să scapi de îngrădirile timpului, se referă atât la trecut, cât și la viitor. A fi bătrân înseamnă a exista dinainte de nașterea lumii, ca și după ce ea nu va mai fi. Astfel, Buddha își spune Întâiul născut al Lumii. Shiva este uneori venerat ( mai ales în Cambodgia angkoriană) sub numele de Bătrânul Senior (Vriddeshvara).
Societatea secretă chineză Tiandihui este desemnată uneori ca societatea Adevăratului Strămoș . Lucru ce a fost certificat în edictul de condamnare a acestei societăți, dat de împăratul vietnamez Gia Long). Acest Strămoș este Cerul, cel puțin pentru Omul adevărat, fiu al Cerului și al Pământului.
Sub dominația britanică în Hong Kong, toate societățile secrete chineze au fost văzute în mod colectiv ca amenințări criminale și au fost grupate și definite ca „triade”. Numele „Societății Trei Armonii” (gruparea „Sanhehui” a Tiandihui) este de fapt sursa termenului „Triadă” care a devenit sinonim cu crima organizată chineză. Datorită acestei moșteniri, Tiandihui (mai cunoscut acolo ca „triade”) este atât controversat, cât și interzis în Hong Kong.
