Mănunchiul de usturoi sau de flori de usturoi, conform unei tradiții din Europa centrală, deține simbolic puterea de a alunga vampirii dacă este agățat la capul patului. Plinius nota că usturoiul îndepărtează șerpii și ferește oamenii de nebunie.
În Siberia, potrivit credințelor buriaților, sufletele femeilor care mor în timpul nașterii se întorc noaptea ca să-i chinuie pe cei aflați în viață. Totuși, ele pot fi recunoscute după mirosul de usturoi pe care-l răspândesc.
Populația batak din Borneo i-a oferit usturoiului puterea de a regăsi sufletele rătăcite. De asemenea, se povestește că în tradițiile străvechi din regiunea Var( la Draguignan), în focurile aprinse pe toate străzile cu ocazia sărbătorii de Sfântul Ioan se prăjeau căței de usturoi. Apoi, oamenii plecau cu acești căței la casele lor.
Antichitatea clasică atribuia usturoiului anumite proprietăți ale căror influențe mai pot fi regăsite în folclorul grecesc contemporan. În timpul sărbătorilor Tesmoforiilor sau Sciroforiilor femeile mâncau usturoi. Ele procedau întocmai, pentru că se afirma că această plantă înlesnește menținerea castității impuse de durata sărbătoririi. Altminteri, grecii detestau usturoiul.
Credința cea mai persistentă însă, din bazinul mediteranean și până în India, este că usturoiul ferește de deochi. De aceea, găsim în Sicilia, Italia, Grecia și în India mănunchiuri de căpățâni de usturoi legate cu lână roșie. În Grecia, simplul fapt de a pronunța cuvântul usturoi te păzea de deochi.
În răstimpul sărbătorilor rituale ale înnoirii cu caracter desfătător, ce încă mai sunt sărbătorite în Tracia grecească și care au fost analizate de etnografa Katerina J. Kavouri, personajul principal al ceremoniei – care include ordalii cum ar fi călcatul pe tăciuni- are la încheietura mâinii o legătură de usturoi.
Chiar în zilele noastre, păstorii din Carpați, înainte să-și mulgă pentru întâia oară oile, își freacă mâinile cu usturoi sfințit pentru a feri turma de mușcăturile șerpilor.
În toate aceste practici, usturoiul se arată a fi un agent ce protejează de influențele nefaste sau de agresiunile periculoase.
Vechii egipteni făcuseră din usturoi, din cauza mirosului său, un zeu- probabil antișarpele. La Roma, celor care mâncaseră usturoi le era interzisă intrarea în templul Cybelei. Într-una din podele sale, Horațiu tună și fulgeră împotriva usturoiului. Tot din pricina mirosului, fără îndoială. Pentru că făcea parte din hrana obișnuită a soldaților romani, usturoiul devenise simbol al vieții militare.
