Teogonia înseamnă nașterea, conceperea zeilor, ca act care precede cosmogonia.
Luptele dintre zei, eroi, giganți apar în diferite mitologii. Acestea își au izvoarele în amintirile străvechi modificate perpetuu de mituri, de arhetipurile conștiinței colective, sau de o dramaturgie a pasiunilor omenești. Regăsim în special în opera lui Hesiod aceste conflicte.
Însemnările lui Paul Diel asupra acestui fenomen
Încercările de a le explica sunt numeroase. Una dintre tentative este cea a lui Paul Diel. Psihologul de origine austriacă stabilește o corespondență între cele trei generații de zei ale lui Uranos, Cronos și Zeus cu cele trei nivele de dezvoltare a conștiinței, inconștientului, conștientului și supraconștientului.
Adnotările lui André Virei
O altă încercare, mai recentă, estea aceea a lui André Virei. El interpretează aceste trei generații ca un simbol al dezvoltării individuale și sociale. În primă fază există o proliferare haotică și irațională, bogată în ambivalențe. Ulterior apare o oprire a creșterii într-o manieră violentă, brutală. În cele din urmă se reia progresul sub semnul organizării. Într-un cuvânt, o vitalitate explozivă: o separare netă a ambivalențelor; o integrare a contrariilor printr-o stabilire de planuri și o depășire, izvor continuu al progresului.
O nouă perspectivă
Având aceste perspective putem la rândul nostru să găsim altele noi, care nu sunt cu siguranță cele pe care le conștientizau limpede și nu și le puteau asuma vechii autori. Astfel devine plauzibilă o interpretare simbolică foarte coerentă a ceea ce trece sub privirea a multora dintre cititorii superficiali drept dezmățul și nerușinarea unei imaginații delirante.
