Smochinul alături de măslinul și de vița de vie simbolizează abundența, dar poate avea și un aspectul negativ. Când e uscat, el devine arborele rău, iar în simbolistica creștină, reprezintă Sinagoga care, nu îl mai recunoaște pe Mesia al Noii Alianțe și nu mai poate da roade. Făcând o paralelă către lăcașe, acestora „li se usucă crengile” în urma sacrilegiilor comise de către biserici.
Simbolistica din Biblie
Smochinul simbolizează știința religioasă.
El se regăsește în Vechiul Testament . În Facerea (3,7) , Adam și Eva văzându-se goi, cos frunze de smochin ca să-și facă șorțuri. În Regii (1,4), arborii îi cer smochinului să domnească asupra lor.
Smochinul apare și în Noul Testament. Iisus îl blestemă în Matei (21), Marcu (2, 12). Trebuie menționat că Hristos mustrează de fapt știința pe care o reprezintă acesta.
Ulterior, Iisus i se va adresa lui Natanael, spunânu-i: Te-am văzut când erai sub smochin (Ioan, 1, 48). Natanel era un intelectual, iar asocierea acestuia cu smochin duce la ideea că smochinul adăpostește sufletele evoluate, măiestre.
În iudaism, menționarea smochinului este un simbol pentru studiul Legii (Tora). În literatura rabinică, locul potrivit pentru studierea Torei este sub smochin.
Povestea lui Natanael persistă ca un exemplu ideal al modului în care un credincios adevărat răspunde la Isus Hristos.
Coran
În ezoterismul islamic, smochinul are o importanță deosebită. El este considerat în Coran unul din cele 6 fructe benefice omului pentru consum.
Budism
Smochinul în budism este arborele lumii, cel care leagă pământul cu cerul. El este pippal-ul la poalele căruia Buddha a obținut iluminarea. Arborele Bodhi se identifică în urma acestui act mitic cu axul lumii. În iconografia primitivă îl simbolizează pe Buddha care se integrează cu axul lumii sub diversele sale forme.
Pe lângă iluminarea acestuia, banianul mai joacă un rol important în viața lui Buddha. Este arborele preferat al Binefăcătorului, sub care acestuia îi plăcea să stea când își învăța discipolii.
Astfel smochinul semnifică concomitent nemurirea și cunoașterea superioară.
Asia de Sud-Est
În toată Asia de SE banianul este populat de genii, fiind un simbol al puterii și al vieții. De asemenea la templul Bantãy Srĕi din Cambodia, smochinul devine metaforă a procreării, iar la triburile rangao și sedang, din Vietnam, este expresia longevității. Smochinul, la fel ca salcia, simbolizează nemurirea și nu viața lungă, deoarece pentru chinezi nemurirea nu poate fi concepută decât prin spirit și cunoaștere.
Spațiul indo-mediteranean
Smochinul este veșnic în Upanișade și în Bhagavad Gitā. El în pagode este considerat ca fiind arborele lui Vishnu și al lui Shiva. Cultul lui este asociat cu cel al șarpelui, iar asocierea arbore-șarpe este creatoare de forțe care fecundează. Chiar în ochii botaniștilor, în urma influențelor religioase, a căpătat o altă conotație, câștigând denumirea de ficus religiosa .
Arbore sacru al tradițiilor indo-mediteraneene, smochinul este adesea asociat cu ritualurile fecundării. În gândirea dravidiană, el își datorează puterea de fecundare latexului său . Se consideră că latexul are aceeași esență ca rasa, parte a energiei universale inclusă în elementul Apă. Apele inferioare ale Genezei pot fi și ele asociate cu rasa. Latexul este totodată seva vitală, ojas, care îi transmite viață copilului in utero.
Rasele sunt create de bhavas: starea sufletească.
Nenumărate ritualuri de magie imitativă atestă importanța simbolică a arborilor cu latex. Un obicei dravidian a fost raportat de J. Bouinois în care placenta juncii se atârnă, înfășurată cu paie, de creanga unui bronian. Acesta este un alt arbore cu latex și se procedează întocmai pentru ca vaca să aibă lapte și să mai fete viței.
Frunza de smochin în India de astăzi, la fel cu frunza viței de vie în arta greco-romană, servește la acoperirea sexului, faptul nefiind poate lipsit de o semnificație simbolică. După credința romană, Romulus și Remus s-au născut sub un smochin și multă vreme vor fi venerați în Comitium divnii gemeni sub un smochin desprins din primul ca butaș ( Pausanias, 7, 44; 8,23, 4,9, 22,2). În India există o credință similară ce se aplică lui Vishnu, iar în Grecia smochinul rămâne consacrat lui Dionysos.
În Grecia, în anumite culte agrare primitive, sicofanții erau însărcinați să destăinuiască smochina (suke). Expresia conține neîndoios în interpretarea ei un rit de inițiere în misterele fecundității. Mai târziu, când a fost interzis exportul de smochine în afara Atticii, termenul de sicofant a căpătat conotații peiorative. Denunțătorii contrabandiștilor erau astfel numiți, pentru a fi luați în derâdere. Ulterior, denumirea era atribuită delatorilor și șantajiștilor.
Istoria Aticii este strâns legată de cea a Atenei și, în special, de Epoca de Aur a Atenei în perioada clasică. Antica Atică (orașul-stat Atena) a fost împărțită în demoi sau municipalități din reforma lui Cleisthenes în 508/7 î.Hr., grupate în trei zone: urban (astu) în regiunea orașului principal Atena și Pireu (portul Atena), de coastă (paralia) de-a lungul liniei de coastă și în interior (mezogeia) în interior.
Africa
Sacralizarea importantă a smochinului sau a altor arbori cu latex, caracteristică atât pentru dravidienii din India, cât și pentru vechii locuitori ai Cretei, se regăsește și în Africa. J.P. Boulnois o semnalează la triburile kotoko din Ciad. Ei credeau că a tăia crengile unui smochin yagale pentru a-l curăți echivalează cu a provoca sterilitatea. Femeile, kotoko, mai adaugă acesta, pentru a-și sporu cantitatea de lapte cu care își alăptează pruncii, crestează scoarța acestui smochin și-i strâng sucul. Smochinul este un arbore sacru și pentru numeroase popoare bantu din Africa Centrală.
În Africa de Nord, smochina este simbolul fecundității provenite de la morți. Numele ei a devenit în asemenea măsură sinonim cu acela de testicule, încât nu se folosește în vorbirea curentă, fiind înlocuit cu numele anotimpurilor acestor fructe, khrif, toamnă. La acest nivel de comparație nu e depășită alegoria și analogia. Jean Servien vizează interpretarea simbolică adăugând: Pline de nenumărate semințe, ele sunt un simbol al fecundității și în acest sens sunt ofranda depusă pe stânci, prin teme și sanctuare de geniile protectoare și de Invizibil:ofrandă de care poate beneficia călătoryl al nevoie tocmai pentru că este darul invizibilului.
În Egipt avea un sens inițiatic. Călugării de aici se hrăneau bucuros cu smochine.
