După Magicianul care evocă diversitatea lumii și Papesa care ne invită să-i pătrundem tainele, Împărăteasa reprezintă a treia lamă a Tarocului. Ea simbolizează inteligența suverană care dă puterea, forța matrice prin care trăiește tot ceea ce există. Ea este oarecum Venus uraniană a grecilor.
Așezată pe un tron de culoarea cărnii, împărăteasa este cu fața întoarsă spre noi. Are părul alb și poartă o tunică albastră pe o rochie roșie, de parcă ar fi simțit nevoia să cuprindă mai bine forțele oculte. Mai mult de atât, se poate sugera că fondul roșu al coroanei cuprinde întreaga ei activitate, ce trebuie sublimată; o activitate împătimită și arzătoare. În mâna ei dreaptă ține, strâns lipit de corp, un ecuson tot de culoarea cărnii pe care se distinge un vultur galben. Aurul acesta mai este prezent și la nivelul cingătorii, colierului, diademei ei, cu vârf ascuțit ce amintește de Zodiac, și sceptrului. Aurul este metafora puterilor ei spirituale care reglementează lumea peste care domnește.
De asemenea, de remarcat este că sceptrul ei poartă în vârf globul și crucea, semn alchimic al antimoniului. Acesta înseamnă sufletul intelectual, influența ascensională sau spiritualizată, spiritul dezbărându-se de materie, evoluția și mântuirea.
A fost comparată cu Isis sau cu Muma Cosmică. Reprezintă, în opinia marilor intelectuali, ” fecunditatea universală” ( Enel); „acțiunea sentimentală vădită sau ascunsă” ( J.R. Bost); „înțelegerea, inteligența, distincția sau pretenția și lipsa de rafinament” (O. Wirth).
Această lamă corespunde în astrologie cu a treia casă horoscopică.
Astfel, toate aspectele Împărătesei subliniază puterea ei strălucitoare. Însă ea rămâne o figură ambiguă, a cărei putere se poate foarte bine perverti în seducție înfumurată dar și ridica până în vârful celei mai sublime idealizări. Simbolizează toate bogățiile feminității, ideal, blândețe, persuasiune, dar și întreaga ei labilitate. Mijloacele ei de acțiune nu se adresează direct spiritului ci afectivității. Ele țin de farmec mai mult decât de rațiune. S-ar putea aminti, în acest sens, o afirmație a lui Ernest Hello: Trebuie întotdeauna țintit capul ca să fii sigur că nu nimerești mai jos decât inima.
Vedeți și magician, papesă, taroc.
