Fortuna, la Roma, este o divinitate a destinului. Ea reprezintă un simbol al capriciului și al arbitrariului care-și impune voința existenței.
Este neîndurătoare, nu din răutate și nici din ură, ci dintr-un fel de nepăsare față de consecințele capriciului și ale hazardului.
Fortuna este reprezentată cu o cârmă, ergo ea este pilotul vieții. Totodată, uneori este reprezentată și ca o zeiță oarbă.
Mai târziu ea a fost asimilată cu Isis și cu Tihe și devine zeița norocului. Prin urmare, creionarea ei capătă drept atribut un corn al abundenței. Favorizează fecunditatea, prosperitatea, victoria și tot mai multe temple cu fast au fost clădite pentru a o cinsti.
