La triburile Maya, ecoul este unul dintre atributele marelui zeu htonian, Jaguarul. Din această cauză este asociat cu munții și animalele sălbatice, în special cu tapirul, precum și cu tobele care vestesc adunarea oamenilor.
După o legendă grecească, nimfa Echo este dezamăgită de iubirea ei pătimașă pentru Narcis. Fiind disprețuită și vlăguită, se ascunde în păduri și peșteri. Aici ea sfârșește prin a deveni o stâncă, în care se repercutează toate zgomotele.
Conform altor legende, Echo i-ar fi distras atenția zeiței Hera, în vreme ce Zeus făcea curte surorilor ei. Din această pricină ea ar fi fost pedepsită. Prin urmare devine aceea care nici să vorbească ea mai întâi nu știe, nici să tacă atunci când altul vorbește nu poate, ci repetă doar din multe cuvinte ultimele.
Apărând în multe alte legende, ecoul pare simbolul regresiunii și pasivității. Acestea pot reprezenta doar o stare trecătoare, premergătoare unei transformări. El mai evocă noțiunile de dublu, de umbră, de golem.
Vedeți și golem, jaguar, tobă.
