Ceapa este o plantă aliacee. Ea prezintă o reputație profundă, încât o întreagă sectă s-a închinat cultului ei.
Forma ei bulboasă, învelișurile sale suprapuse, mirosul ei puternic sunt caracteristici care au dat naștere unor analize simbolice. Râmakrishna compara structura foiletată formată din învelișuri suprapuse a bulbului, care nu duce la nici un sâmbure, cu structura însăși a egoului. Experiența spirituală înlătură aceste nivele strat cu strat, până la vid. Din clipa aceea, nimic nu se mai opune fuziunii Spiritului universal cu brahmanul lăuntric.
Ramakrishna a fost un mistic hindus indian, sfânt și lider religios în Bengalul secolului al XIX-lea. Sri Ramakrishna a cunoscut extazuri spirituale încă de la o vârstă fragedă și a fost influențat de mai multe tradiții religioase, inclusiv devotamentul față de Zeița Kali, Tantra, Bhakti și Advaita Vedanta. În calitate de preot la Templul Dakshineshwar Kali, temperamentul său mistic și extazele i-au câștigat treptat recunoașterea pe scară largă, atrăgând la el diverși profesori spirituali, lideri sociali și adepți laici.
Pe plan magic, egiptenii se apărau de anumite patologii folosind cozi de ceapă. Despre latini, spune Plutarh că nu consumau bulbul, căci se credea că el crește pe măsură ce luna descrește. În ceea ce privește mirosul, ea provoca un sentiment de putere vitală. I se atribuiau de asemenea virtuți afrodisiace, atât din pricina compoziției sale chimice, cât și a sugestiilor sale imaginative.
Egiptenii antici venerau ceapa ca simboluri ale vieții veșnice. Straturile concentrice ale unei ceapă reflectau eternitatea existenței. Morții au fost îngropați cu ceapă și flori de ceapă pe sau în jurul diverselor părți ale corpului lor, iar mumii au fost găsite cu ceapă care le împodobea pelvisul, pieptul, urechile, ochii și picioarele. Regele Ramses al IV-lea a fost găsit cu ceapă în orificiile ochiului. Este posibil ca vechii egipteni să fi văzut proprietățile curative ale cepei ca fiind de ajutor în viața de apoi.
