Betel semnifică o combinație de substanțe active despre care Littré spunea în „Dicționarul limbii franceze” din 1844 că se mestecă și are un efect tonic și astringent. În sud-estul Asiei, acest amestec este compus din nucșoare, din var nestins și frunze de betel. La toate acestea se pot adăuga, după preferințele oamenilor, tutun și alte mirodenii.
În Vietnam, betelul a avut de la începuturi un rol important în ritualurile de logodnă și de căsătorie. Despre acest aspect creiona poeta Hô-Xuan-Huong întocmai:
Iată o nucșoară fragedă despicată în două.
Ia o bucată până nu se strică.
Dacă legăturile căsătoriei trebuie să ne unească…
Betelul este cu adevărat un simbol al dragostei și al fidelității conjugale. Acest simbolism poate, firește, să rezulte din veritabila căsătorie a elementelor care formează amestecul tonic. El este însă justificat de o foarte frumoasă legendă în care un tânăr este prefăcut în palmier, iar soția sa într-o tulpină de betel agățător care înlănțuie trunchiul copacului. Copacul și liana au primit numele celor două personaje: lang și trâu.
Vasul varului nestins reprezintă într-o legendă pe personajul cel pretențios și rău al cărui pântec este plin cu var coroziv, amestecat cu lopățica de cei care vor gusta din el.
Tot în Vietnam, durata mestecării unei bucăți de betel este o măsură empirică a timpului ( trei până la patru minute).
Dacă betelul are calități igienice sau medicinale certe, India îi atribuie în plus virtuți afrodisiace. Cutia de betel (tâmbulâ) este, după Agni- Purâna, unul din atributele lui Devî. Reprezentată uneori sub formă cilindrică și a având un capac ascuțit, ea pare să aparțină unui simbolism erotic.
