Zeul egiptean, al cărui cult exclusiv a fost stabilit de celebrul reformator religios, faraonul Echnaton (Amenhotep al IV-lea). Despre acesta Daniel-Rops a spus că este regele îmbătat de Dumnezeu, dar a cărui domnie a fost fatală Imperiului.
În calitate de faraon, Akhenaton este remarcat pentru abandonarea politeismului tradițional al Egiptului și introducerea Atenismului. Cultul acestuia s-a centrat în jurul lui Aton. Părerile egiptologilor diferă în ceea ce privește dacă politica religioasă a fost absolut monoteistă. Această schimbare a culturii de la religia tradițională a fost totuși inversată după moartea sa. Monumentele lui Akhenaton au fost demontate și ascunse. Statuile sale au fost distruse, iar numele său a fost exclus din listele de conducători întocmite de faraonii de mai târziu. Practica religioasă tradițională a fost restabilită treptat, în special sub succesorul său Tutankhamon. Câțiva zeci de ani mai târziu, niște conducătorii fără drepturi clare de succesiune din dinastia a XVIII-a au întemeiat o nouă dinastie. Aceștia, atunci, l-au discreditat pe Akhenaton și pe urmașii săi imediati. De asemenea, s-au referit la Akhenaton drept „inamicul” sau „acel criminal” în arhivele.
Akhenaton a fost aproape pierdut în istorie până la descoperirea de la sfârșitul secolului al XIX-lea a Amarnei, sau Akhetaten, noua capitală pe care a construit-o pentru închinarea lui Aton.
Redescoperirea lui Akhenaton și săpăturile timpurii ale lui Flinders Petrie la Amarna au stârnit un mare interes public pentru faraon și regina lui Nefertiti. El a fost descris drept „enigmatic”, „misterios”, „revoluționar”, „cel mai mare idealist al lumii” și „primul individ din istorie”, dar și ca „eretic”, „fanatic”, „posibil nebun” și „nebun”.
Aton era zeul tutelar, solar și spiritual totodată, ce reușea să revarse cultură și lumină în toate ființele. Prin însuși cuvântul și gândirea, acesta zidise universul. Era reprezentat printr-un soare care-și trimite razele în semn de viață.
Simbolizează viața unică din care purcede tot ce e viu. E cântat în Imnuri precum: Slavă ție, Disc viu ce răsari pe cer. Ne umple inimile și pământul întreg e-n sărbătoare, cuprins de freamătul lui voios.
