Alunița se leagă la poeții sufiști de o viziune unitară asupra lumii. Ea reușește să atragă privirea și scoate în relief albul luminos care o înconjoară.
„Punctul negru ce devine el însuși axa luminii nu este altceva decât imaginea aluniței tale în grădina luminii. „
Pentru cel care caută Lumina, este ca o atracție: „Pletele ei sunt o capcană spune poetul” persan Hafiz și „alunița ei e nadă. Iar eu, ademenit de nadă, căzut-am in capcană”. De menționat că pletele sunt luate aici ca simbol al luminii divine, strălucitoare si răpitoare, asupra căreia alunița prin contrast atrage atenția și privirea.
