Hidromelul este băutura dătătoare de nemurire. Considerată băutura zeilor de pe lumea cealaltă( călugării care au transmis legendele l-au înlocuit adeseori cu vinul), ea este și băutura de la ospețele rituale prilejuite de marea sărbătoare Samain.
Fiind o băutură a zeilor, hidromelul este servit cu aceste prilejuri doar pentru că înalta clasă sacerdotală este prezentă, echivalenții divinității. În cadrul sărbătorilor celtice, hidromelul se bea la concurență cu berea și reușește să provoace rapid o stare de beție completă. Regele ce și-a pierdut tronul moare uneori înecat într-un butoi cu hidromel, iar mai rar cu vin , în timp ce palatului rău i se dă foc.
În afara sărbătorilor celtice, hidromelul a fost de uz curent îndeosebi in Bretania în perioada ce a urmat după al Doilea Război Mondial.
Popoarele africane
În Africa, hidromelul a rămas ca o băutură divină. Pentru băștinașii bambara, el constituie băutura înțelepților, reprezentând cunoașterea, sub forma ei cea mai elevată. Acest atribut elevat este explicat de însăși compoziția sa: apă și miere amestecate, fermentate și condimentate. Prin aportul simbolic al fiecăruia din aceste elemente, apa este lichidul vital care fertilizează și leagă, implicit îngăduie comuniunea. Mierea simbolizează adevărul, deci prospețimea, claritatea, dulceața. Băștinașii bambara spun despre adevăr că este ca mierea, căci aidoma fagurelui de miere, el nu are nici dos, nici față și este lucrul cel mai dulce pe pământ. Condimentul adaugă acestor prime două componente forța lui stimulent. În sfârșit, fermentarea activează și într-un fel, sublimează virtuțile tuturor acestor elemente, pentru că numai fermentând hidromelul poate să îmbete.