Sicomorul este un arbore sacru în Egipt ce obișnuia să crească în grădinile de pe malurile Nilului și pe câmpiile de la Ialu. Acesta mai este cunoscut drept smochinul-sicomor (urticee). Există numeroase consemnări în care se descrie că sufletele, sub formă de păsări, vin să se așeze pe ramurile lui. Coroana și umbra lui simbolizează seninătatea și protecția de care se bucură sufletele dincolo de mormânt.
Despre sicomor, ficus fatua, scrie Grigorie cel Mare în ale sale Moralia ( 27, 79). În acest capitol, descrie cum Zaheu se cățăra pe un sicomor. Personajul recurge la acest gest, pentru că mulțimea îl împiedica să-l vadă pe Hristos.
Deoarece producția și exportul de balsam era concentrat în Ierihon, poziția sa ar fi avut atât importanță, cât ar fi adus și bogăție. În relatare, el a ajuns înaintea mulțimii care urma să se întâlnească mai târziu cu Iisus, care trecea prin Ierihon în drum spre Ierusalim. Era mic de statură și, prin urmare, nu L-a putut vedea pe Iisus prin mulțime (Luca 19:3). Prin urmare, Zaheu a alergat și s-a cățărat într-un sicomor de-a lungul cărării lui Iisus. Când Iisus a ajuns acolo, a ridicat privirea la sicomor (de fapt, un sicomor-smochin Ficus sycomorus), i s-a adresat pe nume lui Zaheu și i-a spus să coboare, pentru că intenționa să-și viziteze casa.
A te urca într-un sicomor înseamnă să iei parte cu spiritul la o anume nebunie, constând în eliberarea de orice interes pământesc, de tot ce s-a creat.
Gestul lui simbolizează, aici, nebunia detașării. Putem afirma și că se creionează un anume dispreț față de opinia celorlalți, chiar anticonformism. Dacă sicomorul este un semn al vanității ( fatua ), a te urca în el înseamnă să disprețuiești vanitatea.
