Fumul este imaginea relațiilor dintre pământ și cer. Acesta poate lua fie forma fumului animalelor sacrificate, fie pe cea de tămâie și înalță spre cer ruga și omagiul oamenilor.
Implicațiile fumului în cultura asiatică
Pe de altă parte, în ritualurile chinezești, sub forma fumului de grăsime sau de plante se cheamă din Cer sufletul hun pentru a-l reuni cu sufletul po, în vederea restabilirii vieții. Tot în China și în Tibet, fumul și înalță sufletul spre tărâmul celălalt. De aceea, incinerarea taoiștilor era o modalitate de eliberare.
În China antică, fumul- de stuf și trestie- juca un rol ca purificare rituală, asemeni apei sau focului.
Oricum ar fi, coloana de fum se identifică cu axul lumii și este o expresie a ieșirii in cosmos. Acest lucru este limpede evidențiat la fumul ce se înalță din vatra principală a iurtei mongole, și iese slobozit prin gaura din vârful acesteia.
Teogonia druizilor
În numeroase rânduri, se vorbește despre capacitățile extraordinare ale druidului- tămăduitor din Ulster care, la simpla vedere a fumului ieșit dintr-o casă, putea spune câți oameni erau bolnavi acolo și de ce boli suferă. Nu știm dacă acest fapt se leagă de exagerările irlandeze sau dacă nu merită mai degrabă căutat aici un sens simbolic. În acest caz, simbolismul ar fi în legătură cu aptitudinile supranaturale ale druidului. De aceea, fumul ar trebui privit ca o extensie a capacităților de diagnostic; el este într-un fel respirația casei și mai general respirația unei ființe.
Simbolismul fumului la amerindieni
La indienii din America de Nord, dintre principalele fumuri rituale cu funcții purificatoare trebuie pomenite tămâia, rășinile (copalul), tutunul și cedrul. Coloanele de fum care se înalță de jos în sus simbolizează unirea dintre cer și pământ și spiritualizarea omului.
Implicațiile alchimice ale fumului
Un soi de abur precum un fum care se înalță dintr-un ins care a decedat simbolizează pentru alchimiști ieșirea sufletului din trup. Această credință este răspândită în multe locuri.