În pictura Extremului Orient, prunul este o temă frecvent folosită. El înainte de toate, este un simbol al primăverii, dar poate sugera câteodată și ideea de iarnă . Reușește să reunească aceste valențe, deoarece înflorește la sfârșitul iernii, începutul primăverii. Prin urmare indică reînnoirea, tinerețea care se află pe punctul de a se manifesta. Fiind și un simbol al purității, florile apar fără frunze. Un călugăr din epoca Song, Congren, a compus o lucrare întreagă despre prunul în floare, din care a făcut un simbol al universului.
Este adevărat că floarea de prun mai este legată și de ideea de nemurire, deoarece Nemuritorii se hrănesc cu ea. De asemenea, ea reprezintă într-un cuvânt blazonul lui Laozi, căci născut sub un prun, acesta a declarat de îndată că va face din numele prunului sub care a văzut lumina zilei numele său originar.
Prunul apare, în Japonia, printre plantele purtătoare de noroc, de bun augur, de bucurii.
Uneori este socotit la noi și ca o emblemă a prostiei, lucru ce nu poate fi pe deplin înțeles și implicit explicat.
La amerindienii pawnee, prunul sălbatic, extrem de productiv, reprezintă un simbol al fecundității.
În vise, pruna sau prunele dețin uneori o semnificație erotică. Fructul acesta poate traduce dorința satisfacțiilor și juisărilor sexuale.