Simbolistica parfumului în religii
Buna mireasmă despre care vorbește liturghia catolică, este unul din elementele jertfei. Mirosul îmbietor contribuie la agrearea sacrificiului de către Divinitate. Aromele joacă, de asemenea, un rol special în ritualurile evreilor. Este de amintit că parfumul se regăsește în ceremoniile religioase ale grecilor și ale romanilor. Acesta era răspândit pe statuile zeilor, servea la îmbălsămarea cadavrelor, iar flacoanele cu eteri erau depuse în morminte, și însăși piatra funerară era frecată cu parfum.
Mirosurile care i-au captivat pe grecii antici s-au risipit de mult, dar avem multe surse care ne permit să schițăm o istorie a parfumului în Antichitate. Teofrast a fost un filosof și botanist care a trăit în secolul al IV-lea î.Hr. În Tratatul său despre mirosuri, el descrie ritualuri vechi, în special utilizarea tămâiei pentru înmormântări, precum și practici pentru ca cei vii să aibă grijă de trupurile lor. Ca moștenitori ai științei antice egiptene, grecii au dezvoltat tehnici de distilare pentru a crea esențe pentru parfumurile lor preferate, precum dafin, maghiran, iris și cardamom. Teofrast oferă, de asemenea, cititorului modern o anumită cantitate de vocabular, a cărui varietate atestă dezvoltarea artei parfumeriei în Grecia Antică. Fabricarea parfumurilor a combinat o esență aromată măcinată care a fost îmbibată în apă sau vin împreună cu un excipient, de obicei un ulei pe bază de plante. Aceste materiale au fost combinate fie prin înmuierea lor la temperatura ambiantă, fie prin încălzirea lor într-un cazan dublu.
În Egipt esențele de parfum erau extrase și răspândite în temple. Se spunea că zeițele eclipsează toate femeile chiar și doar cu parfumul lor. Subtilitatea insesizabilă și totuși reală a parfumului îl înrudește simbolic cu o prezență spirituală și cu natura sufletului. Persistența parfumului unei persoane, după plecarea acesteia, evocă o idee de durată și de amintire. Parfumul ar putea simboliza astfel memoria. Prin urmare, așa se poate explica unul dintre sensurile folosirii sale în ritualurile funerare.
Influența parfumului asupra oamenilor de cultură
Parfumul mai este totodată și expresia virtuților. El este ceea ce descrie Origene ca fiind minunatul miros al chiparosului.
Parfumul este de asemenea un simbol de lumină. Victor Hugo remarca faptul că „Orice lampă este o plantă […] parfumul este lumină”. După Balzac, orice parfum este o combinație de aer și de lumină. Ritualul hindus îl leagă chiar de elementul aer.
Note diferite ale aromelor
În yoga, parfumul exprimă manifestarea unei anumite perfecțiuni spirituale, căci mirosul pe care-l emană un om poate fi determinat de aptitudinea sa de transmutare a energiei seminale.
Piperonalul, în special, induce imagini de flori și de grădini, de obiecte parfumate. Cunoscută și sub numele de heliotropina, ea trezește senzualitatea. Vanilina amintește de imagini alimentare și de emoțiile stadiului oral ( primul stadiu al dezvoltării psihosexuale).
Dacă este urdhvaretas, parfumul pe care-l emană este acela al lotusului.
Parfumul joacă un rol de purificare, cu atât mai mult cu cât el este adesea exalarea substanțelor inalterabile, ca rășinile sau tămâia. Ele reprezintă percepția conștiinței.
Irealul și psihismul
Parfumuri este numele Gandharv-ilor, ființe cerești care, în loc să producă emanații suave se hrănesc cu ele. Ele sunt în relație când cu soma, când cu suflul sau cu forța vitală. Budismul tibetan face din cetățile acestora tipul bizarului, al mirajului, al construcțiilor ireale.
Gandharvas în sens istoric a acționat ca mesageri între zei și oameni. În dreptul hindus, o căsătorie gandharva este contractată de comun acord și fără ritualuri formale.
Experiențele asupra imaginilor mentale ale medicilor Fretigny și Virel au demonstrat că parfumurile și mirosurile acționează asupra psihismului. Ele înlesnesc apariția imaginilor și a scenelor grăitoare. Aceste reproduceri, la rândul lor, suscită și orientează emoțiile și dorințele. Se mai pot lega și de trecutul îndepărtat.
Vedeți și tămâie.
