Amurgul este un simbol strâns legat de ideea de Apus, direcția în care coboară, se stinge și dispare soarele. Amurgul exprimă sfârșitul unui ciclu și consecutiv pregătirea unei reînnoiri.
Marile izbânde mitologice, premergătoare unei revoluții cosmice, sociale sau morale se înfăptuiesc în cursul unei călătorii spre Soare–apune: Perseu plecat sa ucidă Gorgona sau Herakles- pe monstrul din grădina Hesperidelor, ori Apollo pornit in zbor către hiperboreeni si alții.
Amurgul este o imagine a clipei suspendate. Spațiul și timpul vor oscila deopotrivă în lumea cealaltă și noaptea ce va veni. Dar această moarte este a unui timp și a unui spațiu, prin urmare se vestește un alt timp și un alt spațiu ce vor lua locul celor vechi.
A merge spre vest înseamnă a merge spre viitor dar printr-o serie de transformări obscure.
Dincolo de noapte se află nădejdea în zorii noi.
Amurgul mai poartă în el frumusețea nostalgică a declinului și trecutului . El este imaginea ceasul melancolie și al nostalgiei.
