Abis, în limbile greacă și latină, desemnează ceva ce nu are capăt, lumea adâncului sau al înaltului fără sfârșit.
În anumite texte cu origini necunoscute, abisul desemnează global, stările informale ale existenței, atât haosul întunecimilor originare, cât și obscuritatea infernală a sfârșitului.
Pe plan psihologic, abisul corespunde atât determinării copilăriei, cât și nediferențierii finale, adică a descompunerii materiale. Poate să indice totodată și integrarea supremă in cadrul unirii mistice.
Verticala nu se mai mulțumește să coboare, ci se și înalță: alături de abisul adâncului, apare acum un abis al înaltului; un abis de fericire și lumină, alături de un abis de necazuri și beznă. Sensul înălțării a apărut, evident, după cel al coborârii. Acest lucru este oarecum de la sine înțeles, deoarece oricărui simbol îi sunt înțelese prima oară aspectele provocante, iar nu liniștitoare.
În vise, abisul fie el fascinant sau înfricoșător evocă nemărginire si forță a inconștientului. Este de fapt înfățișată o invitație la explorare a adâncurilor sufletului, spre a-i elibera fantomele, spre a-l descătușa.
În tradiția sumeriană, lăcașul stăpânului lumii plutește deasupra adâncului:
„Domnul abisului, stăpânul, Enki,
Enki, cel ce hotărește destinele
Și-a statornicit pe vecie un templu deasupra adâncului„
La akkadieni, zeița Tiamat aduna monștrii la gura abisului:
„ Haul muma a toate câte sunt
A fauit arme fără potrivă:
A zămislit șerpi hidoși,
Cu dinți ascuțiți și fălci nemiloase“
În Biblie abisul va fi uneori conceput ca un monstru, leviatanul.
Totuși în Psalmul 103, abisul este comparat cu un veșmânt ce îmbracă Pământul, în timp ce Dumnezeu este „imbrăcat cu lumina ca și cu o haină“.
Abisul apare în toate cosmogoniile ca origine și deznodământ al evoluției universale. Precum monștrii mitologici înghit ființele, ca să le scuipe apoi transformate, abisul se conformă asemenea.
Adâncurile abisale evocă tărâmul morților și implicit cultul Marii Mume hitoniene. Carl Jung se sprijinea cu certitudine pe acest primitiv fond cultural atunci când asociază simbolismul abisului cu arhetipul matern, cu portretul mamei pe cât de iubitoare, pe atât de înfricoșătoare.
sinonime: adânc, hău
